De ce soția este mai importantă pentru un bărbat decât copiii...

De obicei, la ora 20:30 le dau celor două fiice adolescente ale mele un fel de „avertisment”. Iar la ora 21:00 le spun deja direct: „Este timpul să mergeți în camera voastră”. Spun asta aproape în fiecare seară. Și de fiecare dată ele protestează: „Dar de ce trebuie să ne culcăm la 9? Nu mai suntem mici!”

„Nu trebuie neapărat să mergeți la culcare, puteți face ceva în camera voastră — dar vă rog să părăsiți sufrageria. Eu și mama nu ne-am văzut toată ziua, ne-a fost dor unul de celălalt, și acesta este timpul nostru, vrem să vorbim.”

FETELE, DE OBICEI, DAU OCHII PESTE CAP ȘI PUFNESC.

Sincer vorbind, această regulă există în casa noastră de foarte mult timp. Suntem părinți de 15 ani și nu a existat niciodată o situație în care copiii să ne ocupe TOT timpul, pe parcursul întregii zile. Da, desigur, ne ocupăm foarte mult de ei — dar nu 24 de ore din 24. Ne iubim copiii și, fără îndoială, ei joacă un rol important în viața noastră. Și îi vom susține și ajuta mereu.

Dar mai există și „noi”. Relația noastră. Și trebuie să avem grijă ca această relație să rămână puternică, apropiată și sănătoasă. Iată de ce este atât de important:

O CĂSNICIE SĂNĂTOASĂ ESTE PIATRA DE TEMELIE A FAMILIEI.

Piatra de temelie a familiei voastre nu sunt copiii. Ei sunt o parte a fundației și o mare parte din restul — dar nu ei susțin întreaga construcție. Cea mai importantă parte sunteți voi și soția/soțul sau partenerul vostru. Iar copiii vă privesc, vă iau drept exemplu și, raportându-se la experiența voastră, își aleg direcția.

ÎNAINTE DE APARIȚIA COPIILOR, AȚI EXISTAT „VOI” — CA ȘI CUPLU.
La început nu existau copii. Mai întâi ne-am îndrăgostit unul de celălalt, chiuleam împreună de la ore, vorbeam până dimineața la telefon (care pe atunci era prins de perete și avea un cablu lung) și, în cele din urmă, am decis să rămânem împreună pentru totdeauna. Noi am fost începutul. Noi am pornit toată această poveste de familie. Și abia după aceea au apărut copiii noștri minunați. Și suntem extrem de bucuroși și recunoscători pentru asta, pentru că ne aduc atât de multă lumină și bucurie. Dar uniunea noastră este sacră. Și această sacralitate trebuie să o protejăm cu toată puterea.

DUPĂ CE COPIII VOR CREȘTE, VOM RĂMÂNE DOAR NOI DOI.

Nimic nu durează veșnic. Copiii noștri vor crește curând și vor pleca din cuib. Nu știu cum sunteți voi, dar eu personal nu am de gând să-mi țin copiii de 30 de ani acasă și să le ofer încă o cameră — să trăiască independent.

Așadar, când vor pleca de la noi, își vor întemeia propriile familii și își vor crește copiii, mi-aș dori ca relația noastră să rămână la fel de puternică și apropiată ca la început. Și pentru a avea un astfel de viitor, trebuie să lucrăm la relația noastră încă de acum. Relația noastră, nu copiii, trebuie să fie prioritatea.

TREBUIE SĂ LE ARĂTĂM COPIILOR UN EXEMPLU DEMN

După cum am spus deja, copiii ne privesc și ne iau drept exemplu. De la noi învață cum să construiască și să mențină relații. Spun adesea: „Trebuie educați adulții, nu copiii”. Nu știu cum sunteți voi, dar eu aș vrea ca ai mei copii să crească având o atitudine sănătoasă față de relații, îndrăgostire și familie.

De aceea, relația sănătoasă cu soția mea este o prioritate pentru mine — pentru că copiii învață privind la noi. De aceea, soția este pe primul loc pentru mine, iar copiii pe al doilea. Foarte aproape de primul, dar totuși al doilea.

La sfârșitul zilei, cu toții suntem obosiți și tensionați. Și da, copiii au nevoie de voi, sunt foarte importanți. Sunt pe locul doi, după soție. Nu prietenii, nu colegii, nu hobby-urile. Copiii și soția. Trebuie să aveți grijă de copii, dar în primul rând — să aveți grijă de relația voastră. Când copiii văd cum tatăl își iubește mama și cum mama îl apreciază pe tată, ei capătă încredere că și ei sunt iubiți, importanți și valoroși, și capătă încredere în lumea din jur.

Trăim într-un ritm nebun. Treburi peste treburi. Și mereu copiii — le acordăm foarte multă atenție. De aceea, exact la ora 21:00, în fiecare zi, le rog pe fiicele mele să meargă în camera lor. De aceea, eu și soția mea planificăm de câteva ori pe lună întâlniri și ieșim undeva doar noi doi.

Pentru că este important.
Pentru că primii am fost „Noi”.