Demografie: mituri şi realitate

Demografie: mituri şi realitate

Problema demografiei a fost mult timp unul dintre subiectele cele mai controversate, prezentate în spaţiul informaţional nu numai din ţara noastră, dar şi din întreaga lume. Spre regret, implicarea opiniei publice în acest subiect a dat naştere la multe stereotipuri false şi idei preconcepute, care ne abat de la o înţelegere reală a problemei, complicând astfel căutarea soluţiilor de rezolvare.

Astăzi putem spune cu toată seriozitatea despre apariţia, la intersecţia demografiei teoretice şi elementului fantastic, a mitologiei demografice, care a acaparat parţial conştiinţa publică şi gândirea administrativă.

Scopul acestui articol este de a elucida aceste mituri şi de a demonstra insolvabilitatea acestora.

Mitul privind supra-populare

Începând cu economistul englez Malthus (sec.XVIII), care dintre primii a vorbit despre excesul oamenilor pe planetă, permanent se găsesc savanţi, care nu obosesc să sperie societatea cu problema de suprapopulare. Judecând după ritmul de control al fertilităţii, multe ţări, în primul rând, europene, s-au confruntat deja cu problema declinului rapid al populaţiei. O scădere a ratei medii anuale de creştere a populaţiei se observă în întreaga lume şi mai mult de un an. Potrivit experţilor, reducerea populaţiei din China, principalul vinovat al exploziei demografice, va începe după 2040, iar înainte de aceasta creşterea populaţiei din China va continua să scadă. Aceeaşi soartă o aşteaptă şi pe India.

Astfel, problema cu care se confruntă lumea în prezent nu este suprapopularea, ci mai degrabă - depopularea.

Cu toate acestea, în Rusia, care este unul din liderii mondiali în rata de depopulare, acest lucru încă nu este înţeles de toată lumea. Mulţi oficiali guvernamentali sunt obsedaţi de ideea suprapopulării, iar unii dintre ei, cum nu ar fi de absurd, activ pun în aplicare măsuri de control a fertilităţii.

Mitul privind procesul natural al depopulării

Adepţii acestei poziţii susţin că depopularea este cauzată de unele tendinţe istorice cu privire la dezvoltarea familiei şi poartă un caracter evolutiv.

Pierderile anuale ale populaţiei ruse astăzi, în timp de pace, contravin tuturor proceselor demografice naturale şi, în acelaşi timp, reprezintă tendinţe cele mai negative, cum ar fi scăderea fertilităţii din Europa şi mortalitatea în Africa. Şi acest fapt va duce inevitabil la consecinţe negative în aproape toate domeniile majore de dezvoltare socială - economie, sistemul de apărare, sănătate publică, servicii sociale, etc.

Mitul privind ireversibilitatea depopulării

Experţii, apărând această teză, deseori apelează la experienţa altor ţări care au încercat să realizeze o politică demografică activă, dar nu au reuşit să afecteze serios fertilitatea, deoarece metodele, utilizate până în prezent, pentru a rezolva această problemă cu adevărat, sunt inacceptabile. Nimic altceva, decât indemnizaţii, beneficii, concediul plătit pentru îngrijirea copilului, etc. nu a fost întreprins.
Prin urmare, în funcţie de natura cauzelor, care conduc la apariţia depopulării, este rezonabil să afirmăm că măsurile economice pot să încurajeze numai punerea în aplicare a nevoii deja existente de copii, şi nu apariţia necesităţii de procreare.

Mitul privind idealul european

Această idee constă în dezvoltarea demografică a Rusiei după scenariul european, evoluţionist şi progresist. Însă chestiunea privind rezultatul a astfel de dezvoltări nu se ia în considerare. Şi în acest caz trebuie de subliniat că rezultatul dat este destul de realizabil, deoarece perspectiva de a deveni o ţară cu o populaţie îmbătrânită, din care jumătate reprezintă imigranţi salvatori, este reală.

Mitul privind determinarea economică a declinului fertilităţii

Dacă noi am absolutiza influenţa factorilor economici asupra fertilităţii, atunci cele mai mari rate de fertilitate ar fi observate în multe ţări europene, în care nivelul de viaţă este destul de înalt. Dar, după cum ştiţi, în Europa nu se întâmplă acest lucru. Măsurile economice pot afecta doar realizarea nevoii deja existente în copii, iar aceasta atât în Rusia, cât şi în Europa este extrem de scăzută. Procesele socio-demografice sunt de natură inerţială şi explicaţia lor nu poate fi limitată la schimbările în evoluţia bunăstării populaţiei într-o perioadă scurtă de timp. Tendinţele actuale îşi trag originea din procesele, care au denaturat structura populaţiei şi au afectat numărul ei de-a lungul secolului XX.

Mitul privind "calitatea" populaţiei

Dezvoltarea acestui mit este fondată pe convingerea că îmbunătăţirea calităţii vieţii este mult mai importantă decât creşterea cantitativă a populaţiei. Totodată, se presupune că parametrii de calitate pot avea un efect pozitiv doar cu o scădere a indicilor cantitative. Deci, se înaintează o ipoteză despre declinul populaţiei ca fiind una progresistă, europeană, care conduce la îmbunătăţirea condiţiilor de trai, de sănătate a naţiunii, de nivelul de educaţie, etc.

Motivul principal al argumentelor cu privire la prioritatea calităţii asupra cantităţii este, de obicei, dorinţa de cheltuieli corespunzătoare a resurselor publice şi celor de familie. Urmând logica apologeţilor "calităţii", fiecare copil nenăscut este sursa economiilor financiare considerabile. Accentul asupra individualităţii elementului calitativ, de regulă, duce la dispariţia bazelor naturale de socializare reuşită a tinerei generaţii. Privând copilul de fraţi şi de surori, părinţii contribuie la o societate infantilă, creşterea delincvenţei juvenile, tulburări sociale, etc. În cele din urmă, suferă şi calitatea întregii naţiuni.

Îngrijorează şi faptul că reducerea mai multor familii până la nivel de un singur copil duce, în mod inevitabil, la starea precară a sănătăţii tinerii generaţii, deoarece noi ştim că primii-născuţi au întotdeauna o sănătate mai inferioară, decât copiii din următoarele naşteri. În acest caz modul de a atinge scopul exclude realizarea acestuia.
Mitul privind salvarea prin migraţiune rezultă din concepţia greşită despre ireversibilitatea depopulării.

Considerând că stimularea ratei natalităţii este inutilă, ideologii acestei orientări mitologice, dovedesc, în mod constant, necesitatea de punere în aplicare a ideii privind imigraţia de înlocuire.

Însă este important de a reţine două lucruri:

Nu toţi migranţii, care vin în Rusia, sunt dispuşi să se angajeze în procesul de producţie social util
Migraţia de înlocuire poartă o serie de riscuri sociale, care se resimt deja astăzi şi efectele adverse acoperă toate beneficiile extrem de controversate, asociate de participarea masivă a migranţilor.

Unele dintre ele sunt următoare:

încălcarea soldului etno-demografic;
conflicte etnice;
creşterea dependenţei de droguri;
criminalitatea etnică;
deteriorarea situaţiei sanitaro-epidemiologice;
ameninţarea pierderii teritoriilor strategice, etc.

Cel mai important instrument al schimbării cursului evenimentelor este o altă politică demografică la nivel de stat. Problema creşterii natalităţii depinde mai mult de ideologie, decât de economie. Anume partea ideologică formează mentalitatea societăţii, creează stări şi tendinţe în masă. Programarea imaginei se datorează, în primul rând, modelului pozitiv al familiei. Această imagine presupune o familie cu doi părinţi şi, cel puţin, trei sau patru copii. Numai aşa noi vom putea depăşi depopularea. Componenta economică, izolată de ideologie, este sortită eşecului. În calitate de măsuri necesare pentru îmbunătăţirea situaţiei demografice este, de asemenea, necesar să menţionăm schimbări în politica locativă: deurbanizarea deplină a ţării, asigurarea populaţiei cu locuinţe confortabile, care creează condiţiile necesare pentru reproducerea normală. Cât priveşte educaţia, este necesar din fragedă să promovăm valorile familiei. Ar trebui să existe orientarea la un tip de viaţă familial, benefic pentru societate şi pentru stat.