Desene animate ecologice
Desene animate ecologice
Credeţi sau nu, însă soţul meu a refuzat la carne după vizionarea filmului de desene animate "Madagascar". Exemplul meu personal, argumentele convingătoare, cartea lui Galina Şatalova "Alimentaţia curativă”, au acţionat, însă nu suficient. Iar desenul animat a fost ultima picatură, dupa care schimbările cantitative s-au transformat în cele calitative. Pentru a deveni un vegetarian, ar trebui ca ceva să se schimbe în conştiinţă.
Amintiţi-vă clipa, când leul Alex se luptă cu apetitul lui feroce, totodată nedorind să mănânce prietenul lui, zebra Marty? Da, puţini oameni fac o analogie între cotletul pe farfurie şi o văcuţă frumoasă, păscând într-o luncă, şi puţini îşi imaginează această cale oribilă: de la vacă până la cotlet. Dacă este dificil să imaginaţi acest lucru, apoi mergeţi la abator, la combinatul de carne. Unul dintre cei mai renumiţi vegetarieni din lume, Paul McCartney, a declarat că "dacă abatoarele ar avea pereţii de sticlă, întreaga lume ar fi refuzat la carne."
Ar refuza fără convingeri, fără argumente, fără dovezi şi fără justificări ştiinţifice. În plus, dovezile ştiinţifice recente despre beneficiile şi necesitatea de carne pentru organismul nostru sunt false. Pur şi simplu cuiva este foarte profitabil, ca oamenii să mânânce carne. Carnivorele, ca şi persoanele în stare de ebrietate, sunt mult mai uşor manipulaţi, deoarece şi unii, şi alţii gândesc lent. Interesaţi-vă: toate minţile luminoase şi marii cărturari din istoria omenirii au fost vegetarieni şi antialcoolici. 
Atunci când copiii noştri au privit filmul în desene animate "Pinguinul Lolo", ei au decis să nu meargă mai mult la grădinile zoologice. 
Ei au plâns, au retrăit pentru puişori de piguini, pe care l-au tras în plase. Noi le arătăm unele filme de calitate despre viaţa liberă a animalelor în natura sălbatică. Aceste filme le trezesc o furtună de emoţii pozitive, încântare faţă de frumuseţea adevărată şi puterea naturii sălbatice. Ceea ce au văzut în grădina zoologică, i-a cauzat tristeţe şi neînţelegere. Am fost abordaţi de o mulţime de întrebări: "De ce?", “Pentru ce?”, “Unde au trăit înainte?", "Cum le-au adus?", “Unde sunt părinţii lor?", "Le este dor de acasă? ", "De ce sunt aşa de trişti ?", “Când le vor da drumul?". Desigur, că am răspuns la aceste întrebări incomplet, atenuând cruzimea şi absurditatea lumii noastre "adulte". Desenul animat "Lolo" a clarificat multe pentru ei. După acest desen animat copiii noştri au luat o hotărâre - să boicoteze toate grădinile zoologice. În sufletul lor de mai mulţi ani vieţuieşte un vis - a elibera toate animalele din grădinile zoologice. Această dorinţă se pune chiar şi de Anul Nou, şi de ziua de naştere înaintea suflării lumânărilor. 
După vizionarea desenelor animate “În fuga mare” ("Happy Feet!") sau într-o altă traducere ”Picioarele iute”, noi am încetat să consumăm peşte. În acest desen animat este foarte elocvent arătată problema pescuitului tâlhăresc a peştelui oceanic, şi ca urmare - o încălcare gravă a ecosistemului. Noi nu vrem să fim unul dintre elementele constitutive ale acestui lanţ brutal. Pentru noi e mai uşor să nu mâncăm peşte, decât să inventăm tot felul de scuze false, cum ar fi “peştele este bogat în proteine şi fosfor, el este necesar organismului uman” sau "toată lumea mânâcă, şi eu voi mânca”, sau "refuzul meu, oricum nu va schimba nimic şi nu va influenţa nimic în această lume". Noi nu credem astfel. Nu putem construi viaţa noastră pe acte de violenţă crudă, brutală, nejustificată cu nimic, împotriva naturii, altor pământeni, locuitorii planetei noastre. Dacă nu puteţi refuza la peşte, atunci prindeţi-l cu undiţă sau cumpăraţi de la pescari amatori. Cel puţin, acest mod de pescuit nu rupe lanţul alimentar şi nu încalcă echilibrul ecosistemului. A prinde peşte de sine stătător nu este interesant şi, în puls, suntem ocupaţi. Nu vrem să căutăm pescuitori-amatori şi nu avem timp - pe această planetă, avem lucruri mai bune de facut. Aşa că am decis să nu mîncăm peşte în genere. Oamenii de ştiinţă au calculat : în cazul în care omenirea va continua să se ocupe cu pescuitul în ritmul actual, după 50 de ani peştele va dispărea. Cu desăvârşire…
"De ce prindeţi peştele nostru!" - striga pinguinul Mamble umanităţii "civilizate", îngroşate. La sfârşitul desenului animat, atunci când savanţii în cele din urmă înţeleg ce le strigă pinguinii, încep să se gândească cum să restaureze lanţul alimentar înterupt de oameni. Printre toate observaţiile una părea rezonabilă: "Eu pot să mă abţin de la peşte". Dacă părerea milioanelor de pinguini şi delfini înfometaţi pentru dvs. nu este autoritară, citiţi apoi opiniile oamenilor de ştiinţă reputaţi – de Ugolev, Şatalova - despre alimentaţia specifică. Ei bine, nu este alimentaţia noastră! În cazul în care organismul meu ar necesita peşte de mare pentru dezvoltarea integră, atunci eu m-aşi fi născut un pinguin, sau, în cel mai bun caz, un delfin. Omul este o creatură fructivoră. Vorbind despre delfini... 
Dupa ce am urmărit filmul "Fata şi delfinul", noi am terminat cu delfinăriile. Ne-am uitat la acest desen animat de trei ori la rând - el ne-a plăcut foarte mult. Se spune că, chiar cu 30 de ani în îrmă în Crimeea au fost o mulţime de locuri, unde delfinii înntau spre ţărm, pentru a comunica cu oamenii. Astăzi este din categoria de miracole şi de fantastică. De ce? Deoarece delfinii au devenit mult mai puţini, şi ei nu mai au încredere în oameni. De ce? Devin puţini din cauza multor probleme ecologice şi inclusiv datorită pescuitului rapace - ei pur şi simplu n-au nimic de mâncare. Şi mor, înghiţind sticlele de plastic, care plutesc în mare (deoarece unii dintre noi iubesc atât de mult să bea cola-cola şi “să ia totul de la viaţă”). Ei bine, “au luat totul de la viaţă”, iar încrederea delfinilor au pierdut-o şi pe delfinii, de asemenea, i-au pierdut ...
Când am arătat copiilor desenul animat "Strada din cit", în care se prezină foarte concret drumul lung: de la un puf de bumbac până la o rochie gata, ei au devenit mult mai grijulii faţă de hainele lor. Şi dacă ne mai aducem aminte că cultivarea intensivă în masă a provocat dispariţia Mării Aral… Deci, înainte de a cumpăra o haină ecologică de tip organic din bumbac, gândiţi-vă serios şi sincer asupra următoarelor lucruri:
1. Oare este destul de ecologică, dacă din cauza acesteia se otrăveşte pământul, se usuc râurile, sunt pe cale de dispariţie mările, se afumează cerul şi se foloseşte forţat munca copiilor ?
2. Oare într-adevăr aveţi nevoie de un lucru în plus de bumbac? Poate că este un capriciu, sau shopping-terapie, sau omagiu adus modei ori consumului, sau dorinţa de a reînnoi garderoba, sau de a scăpa de presupusele lucruri învechite "moral"?
Priviţi ce s-a întîmplat cu Mare Aral...
Priviţi material - Copii robiţi în Kazahstan şi Uzbekestan
Când noi cu toată familia am vizionat filmul “Regele Leu”, ne-am aminţit pe noi-înşine şi am decis să ocupăm "locul nostru în cercul vieţii", să ne gândim la moştenirea lăsată de strămoşii noştri, să restabilim contactele pierdute cu ei, să trezim memoria noastră, să revenim la patria noastră ( în acest caz avem în vedere un loc concret) şi să facem ordine pe Planeta noastră. Noi, am perceput acest film ca un mesaj către omenirea "rătăcită" într-un impas "civilizat". Nu ştiu dacă înşişi creatorii acestui desen animat, au pus acest scop, dar au nimerit foarte bine. "Amintiţi-vă cine sunteţi, amintiţi-vă …amintiţi-vă ... ..." . Oare sunteţi gata să renunţaţi la bunuri "imaginare", la obiceiuri "civilizate" pentru a salva Planeta noastră? ... Încă mai credeţi că aveţi o alegere? .. ...
179