Downshifting în versiunea moldovenească

A lăsa totul și a fugi undeva mai aproape de natură, mai departe de "bunurile civilizaţiei", pentru a trăi în pace, fără griji și probleme constante, fără apeluri iritante ale telefonului mobil și știri TV înspăimântătoare – cine dintre orăşeni nu a avut astfel de gânduri. Dar, cine va permite unui astfel de impuls să ne stăpânească? Și unde pot fugi cetățenii de rând din Republica Moldova ...

Orice ar arăta barometrii opiniei publice, dar valorile europene în țara noastră sunt înalt apreciate de toată lumea. Un alt lucru este că chiar și respectarea exactă a reţetelor occidentale nu garantează că veţi obţine felul de mâncare comandat iniţial. Din păcate, acest lucru este valabil nu numai în economie sau în domeniul dezvoltării democrației. Chiar și în viața obișnuită trebuie să adoptăm standardele occidentale, ţinând seama de realitatea noastră.

Luați, de exemplu, downshifting. Acest termen tehnic care determină reducerea vitezei, la începutul secolului XXI a căpătat o nouă semnificație. În prezent, astfel se numeşte mișcarea socială, care devine tot mai populară în lume. Downshifting este persoana care a decis să abandoneze cariera, afacerile de succes, un apartament în oraș, maşinile de lux şi cluburile de noapte, schimbând toate aceste "farmece burgheze" pe o viață mai liniștită, dedicată auto-perfecţionării și delectării în mijlocul naturii.

Avem, de asemenea, destui oameni obosiţi de nevoia constantă de a lucra din greu pentru a achita o încăpere municipală și o bucată de pâine, dar de a lăsa totul și de a pleca în Goa sau Maldive, pot numai unii.

Tot ce-i nou e vechiul bine uitat

Adepţii downshifting-ului pot fi numiţi succesorii de hipioți și susținătorii mişcării new age. Oamenii luptau împotriva maşinilor și tratamentului dur al angajaților încă din timpurile când tehnica a început să câștige teren în lumea noastră, adică, din secolul al XVII-ea. Cu toate acestea, istoria este plină de exemple de susţinătorii downshifting-ului care au trăit cu mult înainte de semnele revoluției tehnologice. Aceiași Diogene cu Dioclețian. Ei, de asemenea, preferau o viață liniștită de lux şi faimă.

Reprezentanţii moderni ai downshifting-ului urmează filosofia actuală de simplitate voluntară. Ei promovează stilul de viaţă de anti-consum. Și încearcă, de asemenea, să risipească mitul occidental proeminent: tu eşti munca ta. Adevăraţii downshifting-i sunt oamenii care timp de mulți ani şi-au dedicat toate forţele înaintării în sus pe scara ierarhică, iar apoi brusc şi-au dat seama că munca lor nu-i face fericiți, că ei, de fapt, realizează în viaţă visul altcuiva.

După ce te uiţi la lume din această prismă, înţelegi că pentru un post de prestigiu aţi plătit cu fericirea de a comunica cu membrii familiei și prietenii, cu o abatere de la principiile moralei umane normale, cu hobby-uri preferate, sănătate, în cele din urmă. În tradiția occidentală a societății, următoarea etapă se consideră "un pas spre nicăieri". Dar, în realitate, conform afirmaţiei celor care au făcut acest lucru, este un pas spre o viață plină.

Potrivit sondajelor de opinie publică, mai mult de 30% dintre americani și 26% dintre australieni au făcut deja, un pas în această direcție. În Australia, în mod oficial funcţionează uniunile, scopul cărora este de a face, până în 2015, fiecare al doilea australian downshifting. Argumentul pro sunt zonele imense nepopulate.

În Statele Unite, această idee, de asemenea, a fost acceptată la nivel de stat. Acolo timp de șase ani, anual se organizează "Săptămâna Downshifting". Sloganul ei este :"Încetineşte ritmul vieţii și bucură-te de viață".

Downshiting în spaţiile CSI

Dacă în SUA și Europa, majoritatea susţinătorilor de downshifting în mod conştient îşi fac cariera pentru a obține bunăstarea financiară şi apoi pentru a lua o pauză de la modul tradițional, abandonând situaţiile de viață obişnuită, în principal, din cauza crizei. Şi nu este vorba de criza mondială, ci de cea personală. De exemplu, omul simte că nu are perspective. Sau că el "știe prea multe." Iar, situaţia criminală în fosta URSS este specifică. Deci, aici downshifting-ul mai mult reaminteşte o salvare prin fugă.

O categorie de persoane downshifting constituie rezidenții din Moscova și Sankt Petersburg. Costul ridicat al chiriei apartamentelor din aceste orașe, le permite să trăiască confortabil în India, Thailanda sau în America Latină, din contul mijloacelor primite pentru darea în arendă a locuinţei proprii. Ca urmare, în condiţiile realității ruse, downshifting-ul este doar o vacanţă, din care revin pentru o perioadă scurtă de timp, doar pentru a găsi chiriaşi noi.

În Ucraina, situaţia este diferită. A călători liber prin lume cu banii primiţi din arendă pot numai proprietarii apartamentelor de lux situate în centrul oraşelor Kiev, Harkov și Odessa. Proprietarii locuințelor mai puțin prestigioase, pentru o viață mai liberă sunt forțați să-și vândă spațiile lor de locuit şi să cumpere case în suburbii sau sate îndepărtate. Pe forumurile din oraşul Harkov, de exemplu, puteți găsi comunități care sunt în căutarea candidaților pentru dezvoltarea satelor abandonate din zonă. Ideea este că unui grup de cetățeni îi este mai ușor să se stabilească în mediul rural, decât de unul singur. Ideologia acestor comunități este mult mai aproape de filosofia downshifting. La urma urmei, ei subliniază abandonul de consumerism și dezvoltarea gospodăriei ecologice.

Iar la noi?

În Moldova, de asemenea, sunt destule persoane care au obosit de cursa pentru supravieţuire. Însă, a trăi pe seama economiilor realizate de-a lungul anilor de lucru sau încasărilor din vânzarea afacerilor, pentru cetățeanul de rând din țara noastră este pur și simplu ireal. Majoritatea trăiesc din salariu la salariu, iar punctul de vânzare în piață (este o afacere obişnuită a antreprenorilor moldoveni medii) nu se vinde scump.

Opțiunea de a vinde un apartament în oraș pentru o casă la ţară atrage mulți oameni. Dar, este puţin probabil că banii obţinuţi din vânzarea apartamentului vor ajunge pentru a cumpăra o casă cu micile comodităţi în suburbiile Chișinăului. Și în Ialoveni, Stăuceni, Dănceni și Bubuieci, casele ieftine au fost vândute cu mult timp în urmă.

Pentru 20-30 de mii de euro puteți găsi coloşi neterminaţi în trei etaje. Dar, de unde să facem rost de bani pentru a le aduce la nivelul de exploatare? În plus, cu costul încălzirii, clădirile mari și după finalizare vor valora atât de scump, că la sigur nu va rămâne timp să acordaţi atenție copiilor sau propriei perfecţionări - toate forţele vor fi îndreptate pentru o muncă grea, de dragul menținerii căldurii în vatră (în sensul cel mai utilitar).

A construi o casă cu propriile mâini? Opțiunea nu este, de asemenea, ieftină. În plus, costul terenurilor de pământ uneori este la fel de mare ca și al caselor. Mutarea la ţară, multora le pare neatractivă din cauza stării foarte proaste a majorității sectoarelor de drumuri moldovenești și lipsei aproape complete a infrastructurii în zonele rurale.

În timp ce în Moldova, downshifting pot fi numiţi doar proprietarii vilelor, care au predat apartamentele copiilor sau nepoților și au trecut să locuiască permanent în vile. Aici, ei duc conversații plăcute cu vecinii, care sunt mai deschişi la inovațiile agricole, decât oamenii de la ţară din satele îndepărtate. Şi este aproape orașul, unde deocamdată sunt suficiente clinici, spitale, teatre și magazine. Dar, de asemenea, posibilitatea de a duce o gospodărie ecologică, posibilitatea de auto-dezvoltare și de contemplare a naturii. Cu toate acestea, nu am curaj să numesc această categorie de cetăţeni moldoveni, adepţii filosofiei downshifting.

Singurul loc în prezent în republică, unde oamenii s-au adunat tocmai din cauza convingerilor lor este aşezarea ecologică, Sciastlivoe (aşezare fericită). Aici trăiesc suporterii sinceri ai simbiozei depline cu natura. Oamenii care apreciază doar lucrurile autentice - nu numai produsele alimentare fără nitrați și OMG-uri, nu numai materialele de construcție inofensive pentru organismul uman, dar cel mai important lucru - relațiile sincere umane. Locuitorii aşezării sunt adepți ai ideilor Anastasiei privind moşiile. Desigur, viața lor nu este lipsită de griji. Ei trebuie să lucreze foarte mult. Cu toate acestea, există o diferență între "munca pentru un şef" și munca într-o echipă de asociați.

Din păcate, autoritățile moldovenești nu oferă nici-un suport acestor entuziaști, dimpotrivă, creează obstacole la fiecare pas. Din anumite considerente, ei preferă în astfel de chestiuni să nu-şi amintească de experiența partenerilor occidentali.