MOLDOVENII.MD

Dreptul de a fuma și dreptul de a respira. Unde trece limita libertății personale?

Începînd cu data de 24 iunie 2026, în Republica Moldova intră în vigoare noi restricții privind fumatul produselor din tutun, țigărilor electronice, dispozitivelor pentru încălzirea tutunului, narghilelelor și altor produse cu nicotină care emit fum sau aerosoli. Legea extinde lista locurilor în care fumatul și vapatul vor fi interzise și înăsprește răspunderea pentru încălcarea acestor reguli.

Interdicția va viza nu doar spațiile publice închise, locurile de muncă, instituțiile de învățămînt și cele medicale, transportul public și terenurile de joacă pentru copii, ci și mai multe spații deschise. Fumatul și utilizarea dispozitivelor electronice vor fi interzise în stațiile de transport public, pe terenurile aferente îmbarcării și debarcării pasagerilor, în pasajele pietonale subterane, pe terenurile de sport, în grădinile zoologice, în parcurile acvatice, pe plaje, pe terenurile aferente piscinelor, precum și în timpul evenimentelor publice.

Legea stabilește separat reguli pentru blocurile locative. Fumatul și vapatul vor fi interzise în scările blocurilor, pe coridoare, în cabinele ascensoarelor, în alte spații comune ale blocurilor și construcțiilor auxiliare, precum și la balcoanele apartamentelor și căminelor. Această normă este deosebit de importantă, deoarece anume în spațiul locativ omul se confruntă cel mai des nu cu o problemă abstractă a poluării aerului, ci cu fumul concret care ajunge la vecini, copii, persoane în vîrstă și oameni care nu fumează.

Noile reguli prevăd, de asemenea, interzicerea fumatului și vapatului la o distanță mai mică de 10 metri de intrările în clădirile autorităților publice, instituțiilor sociale, culturale, sportive și ale entităților care prestează servicii publice. Aceeași logică se aplică ușilor și ferestrelor deschise ale spațiilor publice închise și locurilor de muncă, precum și instalațiilor de captare a aerului. Legea precizează că distanța se măsoară în linie dreaptă, în orice direcție, indiferent de existența gardurilor, pereților, trotuarelor, spațiilor verzi sau altor obstacole.

Pentru fumatul în locuri interzise, persoanele fizice riscă amenzi între 1750 și 2250 de lei sau muncă neremunerată în folosul comunității între 40 și 60 de ore. Pentru persoanele juridice și persoanele cu funcție de răspundere sînt prevăzute sancțiuni mai mari, inclusiv pentru neafișarea semnului de interzicere a fumatului sau pentru admiterea fumatului în locurile în care acesta este interzis.

Orice nouă interdicție provoacă, de regulă, reacții diferite. Este firesc. Intervenția excesivă în viața privată nu este privită cu entuziasm, mai ales atunci cînd este vorba despre obiceiurile unor persoane adulte. Totuși, în acest caz, situația merită analizată nu doar prin prisma libertății individuale, ci și a responsabilității față de cei din jur.

Fumatul rămîne o alegere personală. Problema apare atunci cînd efectele acestei alegeri încep să afecteze alte persoane. Fumul de tutun și aerosolii nu rămîn în limitele unui balcon, ale unui apartament sau ale spațiului personal. Ei se răspîndesc mai departe — către vecini, copii, oameni cu afecțiuni respiratorii și toți cei care au ales în mod conștient să nu fumeze.

O situație deosebit de sensibilă există în familii și în blocurile locative. Copiii, rudele în vîrstă sau alți membri ai gospodăriei nu își pot apăra întotdeauna dreptul la aer curat. Nu toți adulții iau în considerare faptul că obiceiul lor devine parte din mediul de respirație al altor oameni. În asemenea cazuri, problema încetează să mai fie exclusiv personală și devine o chestiune ce ține de dreptul comun la un mediu sigur și sănătos.

Din perspectivă ecologică, nu vorbim doar despre poluarea aerului produsă de industrie sau transport. Ecologia începe cu spațiul în care omul trăiește zi de zi. Aerul din scara blocului, de pe balcon, din curte, din stația de transport sau din zona de agrement este la fel de important ca pădurile, rîurile și parcurile.

De aceea, sensul unor astfel de inițiative nu constă doar în interdicție, ci și în formarea unei culturi a respectului reciproc. Dreptul unei persoane de a fuma nu trebuie să se transforme în obligația celor din jur de a respira fum de tutun. Libertatea unui om se oprește acolo unde încep sănătatea și confortul altuia.

În esență, nu este vorba despre o luptă împotriva fumătorilor, ci despre găsirea unui echilibru rezonabil între alegerea individuală și binele comun. Dacă noile măsuri vor contribui la crearea unor spații publice, locuințe și zone de odihnă mai confortabile și mai sigure pentru toți, ele pot fi privite nu ca o limitare a libertății, ci ca un pas spre o conviețuire mai responsabilă în mediul comun.