MOLDOVENII.MD

Educația severă la animale

De multe ori considerăm animalele ca exemplu de părinți devotați și altruiști. Femelele își protejează cu înverșunare puii, cîteodată ținind piept prădătorilor   care sunt mult mai puternici decât ele. Acest lucru nu înseamnă că toate animalele sunt părinți blânzi. De fapt, unele dintre ele au un stil destul de dur de a fi părinte.

Gândacii gropari sunt unul dintre speciile de insecte, a căror ambii părinți își îngrijesc urmașii, care de la bun început necesită raționalizarea atentă a alimentelor. Larvele au tendința de a se hrăni singure, însă deseori recurg la "cerșitul" alimentelor regurgitate. Și atunci când 30 de micuți strigând necesită atenție, nu este surprinzător faptul că părinții uneori se înfurie. Urmașii, în special lacomi sunt pedepsiți sever, sunt mâncați. Astfel încît, consumul larvelor lacome îi ajută pe ceilalți să fie mai reținuți.

Din păcate, ca și oamenii maimuțele macac, își cresc copiii în mod diferit: unele maimuțe macac folosesc forța fizică în creșterea puilor. Pînă la 10 la sută din mame își mușcă, zgîrîe  sau își tîrăsc agresiv copiii, mai ales în primele luni de viață. Aceste crize de agresiune, ca  regulă, înlocuiesc perioadele lungi de îngrijire. (Ca și oamenii, maimuțele care în copilărie au fost maltratate pe viitor își rănesc urmașii, atunci când acestea devin părinți).

Șopârla Scincidae  este întîlnită în tropice. Femelele depun până la 13  ouă în timpul sezonului de împerechere. Pentru a-și depune ouăle există multe amenințări, în principal, din partea șerpilor care le mănâncă ouăle. Scincidae atacă șerpii invadatori în încercarea de a-și proteja ouăle, dar dacă șerpii încep să atace des, atunci șopîrla mamă aplică o strategie extrem de curioasă: ea va mânca propriile ouă neclocite..

Mustăciosul Tamarin trăiește în Amazon. Aceste maimuțe sunt de culoarea  neagră și au doar o pată albă pe față sub forma unei inimi inverse. "Inima" amintește de o mustață, de unde și numele. În ciuda aspectului înșelător de a fi gingașe și dimensiunii mici, femelele tamarin nu sunt întotdeauna blânde și bune. Dacă ele consideră că puiul are puține șanse de supraviețuire, îl pot ucide doar pentru a-și "reduce pierderile".  Deși aceasta este o trăsătură comună pentru multe animale, de a-i îndepărta pe cei slabi, Tamarinul mustăcios face acest lucru într-un mod deosebit de oribil, își aruncă puii din copac.

Femelele de focă harpa dau naștere la cîte un pui la sfârșitul lunii februarie sau martie. Femela va proteja, îngriji și hrăni puiul doar două săptămâni. Ulterior, mama spune, "suficient" și refuză micuțul, lăsîndu-l singur pe gheață. Puiul abandonat trebuie să supraviețuiască prin propriile sale rezerve de grăsime.

Bibilicile sunt originare din Africa, dar au fost domesticite și sunt acum crescute ca animale domestice oriunde. Mama bibilica nu pare să-i pese de bunăstarea unui singur pui. Ea își va conduce toți puii  prin iarba umedă și rece, va călători pe distanțe lungi  așteptându-i pe ceilalți să o ajungă. Din acest motiv, unii  puișori mor de hipotermie și umezeală. Restul, rezistă acestor călătorii lungi și totuși rămân în urmă. Din acest motiv, fermierii recomandă folosirea găinilor pentru educația tinerilor pui de  bibilici.

Toată lumea iubește panda atractive. Este echivalentul  ursului grijuliu. Din păcate, populația panda de mult timp este considerată pe cale de dispariție. În prezent, se depune mult efort pentru a ajuta panda să supraviețuiască și să se reproducă. Femela panda este o mamă destul de neglijentă. Adesea, ele dau naștere la doi pui, dar până la urmă au grijă numai de unul. Ursuleții nou-născuți de panda sunt  extrem de neajutorați, necesitând o poziție corectă în timpul alimentării. Mamele nu sunt adesea în măsură să o facă cu unul din puii ei. În plus la toate, este cunoscut faptul, că mama panda poate zdrobi accidental  puii în timpul somnului.

Mama elan, fără îndoială, este părintele ce-și protejează cu ardoare puiul. Pe parcursul primului an de viață ea îl va apăra la maxim. Oricine care nimerește între femela elan și puiul ei va fi în pericol. Totul se schimbă cînd femela este în așteptarea următorului pui. Odată ce se întâmplă acest lucru, mama își alungă furios puiul, cărui atât de mult i-a purtat de grijă.

Femelele cangur roșu, de obicei hrănesc în același timp trei pui diferiți, care sunt  numiți Joey. Acești Joey sunt în trei etape diferite de dezvoltare. Unul dintre ei este destul de mare pentru a trăi în punga abdominală, dar încă mai are nevoie de laptele matern. Celălalt trăiește în marsupiu și primește hrană. Ultimul se află în stadiul de embrion în uter. Din păcate, în perioada secetei, mama cangur este nevoită să ia decizia dificilă în ceia ce privește puii săi. Este imposibil de a produce suficient lapte pentru toți trei, în acest caz mama încetează să-l hrănească pe cel mai mare, lăsându-l pe cont propriu.

Gîsca cu gît alb trăiește în nordul Groenlandei, Norvegia și Rusia. În scopul de a-și proteja ouăle de prădători, în special de vulpi și urși polari, ele își construiesc cuiburile pe stânci în munți. Și dacă acest fapt face descendenții inaccesibili, atunci  cuiburile pe stînci reprezintă dificultăți: vegetația cu care se hrănesc gâștele crește doar la poalele acestor stânci. Părinții nu le pot aduce mâncare boboceilor, ceea ce înseamnă că ei trebuie singuri să coboare pentru a obține hrană.