Formarea personalităţii

Formarea personalităţii

Pentru mine, instruirile de creştere personală au fost mult timp o idee obscură şi totalmente străină. De ce să mergi la instruiri, formări profesionale, dacă cei care le predau, şi-au prezentat deja toate ideile în cărţile lor? Însă odată eu totuşi am depăşit lenea naturală şi am încercat să particip la un program. Apoi - la altul. Apoi, - la al treilea ... S-a dovedit că devii dependent.

Primul centru, unde m-am dus să caut fericirea şi dezvoltarea personală, a devenit "Sinton". Aceasta a fost, de fapt, în anii îndepărtaţi, când lumea nu făcea coadă la lecţii de formare ale lui Kozlov. M-am dus la prima lecţie cu intrare liberă, şi apoi m-am înscris la cursuri de bază şi de două ori pe săptămână în mod regulat am frecventat cursurile serale.

Acum, după 10 ani, aproape nimic din ceea ce s-a petrecut acolo, nu a rămas în memorie. Probabil, numai o singură frază şi un exerciţiu. În principiu, este un efect bun. Fraza a fost: "Cu cât mai aproape ne este omul, cu atât mai greu ne loveşte totul ce face". Recunosc, este banal, dar, se pare, la acel moment era oarecum deosebit de important. Iar exerciţiul era despre încredere. Se sugera să te ridici până la o înălţime de trei mese ridicate una pe alta şi să cazi pe mâînile întinse ale participanţilor la training. Aproape două ore a durat acest exerciţiu, dar n-am putut să mă înving pe mine însumi: nici n-am urcat la înălţime.

Cu toate acestea, nu s-a format în mine sentimentul că am participat la training în zădar. Mari descoperiri în mintea mea nu am făcut, dar a rămas un sentimen de timp petrecut cu plăcere. Şi unii dintre participanţii la formare au devenit prietenii mei buni: această realitate a fost susţinută, în special, de faptul că întâlnirile casnice au avut loc, în mod regulat, la bucătăria mea.

După această experienţă, timp de opt ani nu m-am interesat de instruiri, gândindu-mă că pot aduna amicii la bucătărie şi fără acestea. Însă, opt ani în urmă am ajuns la o cădere financiară. După un an de trai în austeritate şi creşterea copiilor, în ritmul non-stop, am decis să mă duc la formare. Alegerea mea a căzut pe centrul de formare "O cale raţională". Despre metodica lui Alexandru Sviaş, precum şi despre Nikolai Kozlov, am citit foarte mult. Şi, în general, am căzut de acord cu autorul: ceea ce avem în minte, aceea şi în viaţă. Cu toate acestea, să pun în aplicare principiile înţelepte din cărţi, din anumite motive, nu am reuşit.

Dintre toate cursurile lui Sviaş am ales cele mai relevante, cu genericul banilor. Cel mai mult m-a ajutat un simplu truc: să descrii toate sursele de venit şi să te gândeşti cum să creşti numărul lor. Apoi, să faci schimbul de idei cu alţi participanţi. Sincer vorbind, de multe din ideile propuse de atunci mă folosesc până acum. Pur şi simplu nu mi-a venit în cap gândul că unele dintre competenţele şi abilităţile mele se pot vinde!

După această formare profesională, eu într-o săptamană am găsit un nou loc de muncă, am schimbat şcoala copilului meu cel mare, am dat la grădiniţă pe 3 ore copii mici, etc. Trebuie să recunosc: formarea sau autohipnoza, dar situaţia financiară s-a schimbat calitativ. Mulţumită de rezultat, am uitat de traininguri. Dar un an mai târziu viaţa mi-a amintit de ele.

Un alt training m-a învăţat cum să lucrezi în echipă, cum să recurgi la resursele altor oameni, să ceri ajutor şi să oferi acesta, atunci când este necesar. În ţară este criză, iar pe piaţa serviciilor de training - un joc nou de roluri în business.

Revenind de la o formare regulată m-am gândit că, probabil, în viitorul apropiat, îmi voi căuta un traning pentru mine însămi. În primul rând, este interesant să încerci ceva nou. Şi în al doilea rând, formarea, la training ajută să rezolvi multe probleme cu o accelerare destul de bună. Oricum eu am reuşit.