Formarea spalierelor

În ciuda faptului că în țara noastră nu sunt foarte populare gardurile vii sau spalierele, un număr tot mai mare de grădinarii amatori utilizează această tehnologie în cultivare diferitelor plante. Gardul viu este plantarea unor specii de plante. Acesta este folosit pentru încadrarea și îngrădirea unui teren şi de asemenea joacă un rol decorativ. Deseori astfel de garduri sunt cultivate din arbuști sau copaci, inclusiv fructiferi. Uneori, pentru amenajarea acestor bariere sunt folosite plante căţărătoare.

Următoarele tipuri de garduri vii, în funcție de speciile de plante :
- veşnic verzi;
- foioase;
- căţărătoare;
- înfloritoare.

Folosind tehnologia amenajării, gardurile vii sunt împărțite în:
- combinate;
- unilaterale
- spalier.

Anume despre ultima formă de garduri vom discuta mai jos. Spalierele reprezintă o variantă unică de garduri vii, în care plantele care cresc alături împletesc strâns ramurile una cu cealaltă. După înălțime, ele sunt împărțite în înalte (1,5 m), mijlocii (până la 1,5 m) şi joase (până la 1m).

Unul dintre cele mai populare tipuri de spaliere este cordonul în formă de plasă. În acest scop plantele sunt sădite la intervale de 30 cm. Partea supraterană este scurtată cu 10cm. În primăvara anului viitor, toţi lăstarii în afară de două ramuri laterale, se taie deasupra pământului. Mlădițele laterale se leagă în cruce cu lăstarii plantelor ce cresc în apropiere. Lăstarii sunt tăiaţi chiar deasupra legăturii (nodului). Timp de câţiva ani legarea încrucişată se repetă, datorită acestui fapt se obţine o plasă reticulară din lăstarii plantelor. Toţi lăstarii în exces după legătură sunt eliminaţi. Primii 1-3 ani ar fi mai bine să consolidaţi cordonul pe un spalier sau plasă. După formarea cordonului în formă de plasă sprijinele sunt eliminate.

Unii grădinari pentru a consolida cordonul leagă lăstarii în prealabil decojiţi (ramurile sunt decojite numai la locul de legare). Această procedură conduce la faptul că lăstarii cresc împreună și formează un gard foarte rezistent. Pentru astfel de spaliere se potrivesc următoarele specii de plante: măr, păducel, păr, ulm de munte, Actinidia , pațachină , salcie, Schisandra.

În afară de cordonul din plasă sunt utilizate şi alte modalități de a crea un gard spalier:
1 . Palmeta. Cel mai des apare sub formă de plante cu ramurile laterale orizontale. Palmeta este formată din 3-6 rânduri de ramurile direcţionate. Etapa inițială de formare a acestui tip de spalier este aceeași ca şi cea de cordonul din plasă. Principala diferență dintre ele constă în faptul că în acest tip de gard sunt lăsaţi doi lăstari laterali şi unul din centru (tulpina principală). Ramurile orizontale sunt fixate de spalier sau plasă, totodată se încearcă ca ele să fie direcţionate orizontal cât este posibil. Intervalul dintre nivelurile de palmetă este de 50 - 60cm. Toate ramurile suplimentare sunt eliminate anual.

Există și alte tipuri de palmetă formate după principiul palmetei convenţionale, dar în viitor ramurile laterale pot schimba forma și panta. Aceste tipuri includ spalierul englez, belgian și spalierul Haga.

2 . Cordonul orizontal dublu . Pentru a crea un astfel de spalier distanţa dintre plante creşte. Ea poate ajunge, uneori, la 5 m. Distanța dintre plante depinde de tipul şi scopul spalierului. Cordoanele orizontale pot fi de un nivel sau de două nuveluri. La formarea acestui spalier lăstarul anual este tăiat la o înălțime de 20 - 30cm . Din noile ramuri sunt lăsate două cele mai puternice . Ele sunt direcţionate orizontal și legate de sârma întinsă. În primăvara anului ramurile sunt din nou tăiate deasupra a 7-8 frunze. O parte din lăstarii verticali sunt tăiaţi. Pentru a obţine al doilea nivel în afară de ramurile principale (umăr ) se lasă lăstarul vertical, care apoi este utilizat pentru a crea un al doilea nivel la o distanță de 50 - 60cm de la primul lăstar .

Gardurile spalier mai complicate, proiectate pentru designul peisagistic, includ : garduri cu un singur cordon şi un cordon dublu, garduri în formă de U. La etapa iniţială de formare se procedează ca şi în cazul spalierelor anterioare, doar ramurile sunt fixate sub forma literei U. Pe baza unui astfel de cordon se face palmeta Verrier . Aceasta este caracterizată prin aceea că formă U de mărime mai mică se formează în interiorul celeilalte forme.

În afară de gardurile vii menţionate de mai sus, sunt cele care pot fi formate doar de grădinarii cu experienţă : palmeta candelabru și palmeta Montreuil, spalier Delbar . Spalierele nu sunt doar frumoase. Formate din culturi fructifere, acestea pot aduce o recoltă destul de bună.