Gary Paul Nabhan și memoria semințelor: cum deșertul ne învață despre reziliență

„Semințele păstrează memoria pământului. Când le plantăm, recreăm relațiile.”
— Gary Paul Nabhan

I. O nouă carte și moștenirea deșertului
În 2024, etnobiologul, scriitorul și agroecologul Gary Paul Nabhan a publicat o nouă lucrare — Jesus for Farmers and Fishers: Justice for All Those Marginalized by Our Food System. În această carte, el explorează intersecțiile dintre etica agrară, justiția socială și sustenabilitatea sistemelor alimentare.
Această lucrare nu este doar un manifest, ci o continuare a muncii sale de peste patruzeci de ani pentru a reînvia cunoștințele tradiționale despre semințe, pământ și cultura supraviețuirii într-un climat aproape catastrofal.
Nabhan este una dintre cele mai marcante figuri ale etnobiologiei moderne. El nu doar studiază culturile deșertului — le replantează împreună cu fermieri, activiști, cercetători și migranți pentru care hrana este o formă de a rămâne conectați la lume.

II. Cine este el: cercetător, scriitor, agroecolog
Gary Paul Nabhan este un etnobiolog, agroecolog și scriitor american de origine libaneză-maronită. Născut în 1952, a lucrat cu popoarele din sud-vestul SUA și nordul Mexicului, în special cu poporul Tohono O’odham (Papago), studiind practicile lor agricole, sistemele de irigare, conservarea semințelor, cultura alimentară și ritualurile legate de pământ.
Este unul dintre fondatorii mișcării pentru conservarea moștenirii semințelor și autorul a zeci de cărți în care combină cercetarea științifică, gândirea poetică și o profundă poziție etică.
Nabhan a fost primul care a obținut un doctorat în etnobiologie în SUA și de atunci și-a dedicat viața recuperării culturilor agricole pierdute.

III. Ce face ca abordarea lui să fie specială

Deșertul ca laborator al rezilienței. El arată că condițiile extreme nu sunt un obstacol, ci o școală. Popoarele deșertului au dezvoltat sisteme adaptative bazate pe diversitate culturală, grijă față de sol și strategii de supraviețuire care sunt valabile și astăzi.
Sămânța ca purtătoare de cultură. Pentru Nabhan, o sămânță nu este doar informație genetică, ci o parte din istorie, limbaj, familie. El a documentat și reînviat soiuri tradiționale și a adunat povești de familie transmise din generație în generație.
Integrarea științei, poeziei și eticii. Scrierile lui nu sunt rapoarte seci. Vorbește ca martor, agricultor și filosof.
Justiția ecologică. Nabhan subliniază că problemele climatului și degradării agrare sunt mereu legate de marginalizare socială: popoarele indigene, migranții și micii fermieri sunt primii afectați — și tocmai experiența lor poate sta la baza unei noi etici alimentare.

IV. Grădina ca centru al memoriei
În locul muzeelor de semințe și al laboratoarelor rupte de sol, Gary Nabhan propune grădina ca centru de memorie. A cofondat mai multe inițiative, inclusiv:

Native Seeds/SEARCH — organizație care conservă peste 2000 de soiuri tradiționale ale popoarelor din sud-vestul Americii.
Pacific Institute for Desert Agroecology — unde se predau strategii pentru cultivarea în condiții de căldură, secetă și soluri sărace.
Seed School — program educațional în care oricine poate învăța să colecteze, păstreze și înmulțească semințe de soiuri rezistente.
Munca lui nu este nostalgie față de trecut, ci un proiect de viitor în care reziliența nu este posibilă fără înrădăcinare culturală și respect față de cunoașterea strămoșească.

V. Dimensiunea spirituală a rezilienței
„Recolta nu înseamnă doar hrană. Înseamnă și recunoștință, dreptate, grijă.”
— Gary Nabhan
În ultimii ani, Nabhan vorbește tot mai des despre dimensiunea spirituală a ecologiei. Cărțile lui nu sunt doar tratate despre sol, ci și reflecții despre iertare, reconectare, vindecarea rănilor pământului și ale comunităților.
El compară plantarea unei semințe cu un act de credință: nu plantăm ceea ce garantat va crește, ci ceea ce merită să încercăm. La fel și restaurarea culturii — cere timp, răbdare, încredere.
Ultima sa carte este o predică agrară, adresată tuturor celor care și-au pierdut legătura cu pământul. Ea cheamă la redarea sensului, gustului și dreptății în relația noastră cu hrana și lumea.

VI. Importanța muncii lui în vremurile noastre
În condițiile schimbărilor climatice, Moldova și alte țări se confruntă cu degradarea terenurilor, pierderea soiurilor, dependența de agrochimie și de corporațiile transnaționale. În acest context, abordarea lui Nabhan este esențială:

arată cum se poate reconstrui reziliența nu prin tehnologie, ci prin revenirea la diversitatea culturală;
ne învață să vedem în tradițiile agrare nu o arhaică, ci o inovație a supraviețuirii;
propune nu frică, ci speranță, bazată pe pământ, memorie și semințe.

VII. Școala pământului viu începe cu o sămânță
Școala în care predă Nabhan nu cere diplome. Începe cu plantarea unei semințe vechi. Cu ascultarea unei bunici care povestește despre ea. Cu aflarea zilei potrivite pentru semănat. Cu cântecul care o menționa.
Gary Nabhan ne amintește: reziliența nu este o strategie, ci o formă de a fi în lume. Și ea începe cu respectul pentru pământ, ascultarea celor care au trăit cu el generații la rând, și cu înțelegerea faptului că fiecare rod este nu doar hrană, ci și poveste, și alegere.

Autor: Valeriu Catruc