MOLDOVENII.MD

Gestionarea ecosistemelor. Ultimele descoperiri şi dezvoltări ştiinţifice

Gestionarea ecosistemelor. Ultimele descoperiri şi dezvoltări  ştiinţifice

Creşterea populaţiei şi exploatarea resurselor, poluarea mediului înconjurător şi schimbările climatice sunt factori care au provocat depăşirea pragului în anumite ecosisteme. Alte ecosisteme sunt aproape de acest prag, după care revenirea la o stare normală va fi dificilă, dacă nu imposibilă. Refacerea ecosistemelor deteriorate este o sarcină dificilă şi complexă. Acest proces încă nu a fost studiat îndeajuns.

În 2009, un grup de cercetători a sugerat că este necesar să fie stabilit un spaţiu sigur sau limitele activităţii umane pentru a păstra integritatea sistemelor naturale ale planetei. Oamenii de ştiinţă au identificat 9 componente ale sistemelor Pământului, în care au fost stabilite schimbările globale ale mediului, care rezultă din activităţile umane. Aceste componente sunt schimbările climatice, tulburările ciclurilor biogeochimice, pierderea biodiversităţii, epuizarea stratului de ozon în stratosferă, acidificarea oceanului, consumul de apă potabilă, schimbări în procese de exploatare a terenurilor, impactul aerosolilor asupra atmosferei, poluarea chimică. Praguri de schimbări climatice, pierderea biodiversităţii şi perturbarea ciclului de azot au fost deja depăşite. Interdependenţa dintre aceste componente este destul de complicată. De exemplu, creşterea concentraţiei de CO2 în atmosferă poate duce la acidificarea oceanelor şi creşterea nivelului de radiaţii. Creşterea radiaţiilor duce la schimbarea zonelor climatice, fapt care exacerbează schimbări în procese de exploatare a terenurilor şi duce la creşterea consumului de apă dulce. Schimbarea zonelor climatice, acidificarea oceanelor, încălcarea ciclurilor de azot şi de fosfor, poluarea chimică pot reduce biodiversitatea.

Au fost făcute nişte încercări de a stabili „praguri planetare” pentru a determina „spaţiul inofensiv” pentru umanitate în ceea ce priveşte sistemele naturale ale planetei Pământ. Aceste praguri sunt strâns legate de subsisteme sau procese biofizice ale planetei. Drept consecinţă a depăşirii unuia din aceste praguri este reducerea  diversităţii biologice. Aproximativ în fiecare an dispar o sută de specii dintr-un milion.

Drept rezultat al depăşirii a celorlalte praguri este schimbare a climei şi dereglarea ciclului de azot. Eliberarea neintenţionată a azotului reactiv în mediul înconjurător poluează căile navigabile şi zonele de coastă, acumulându-se în sol, formând gaze în atmosferă, fapt care, în cele din urmă, are un impact negativ asupra performanţei subsistemelor importante ale Pământului.

Creşterea temperaturii, reducerea rezervelor de apă potabilă, încălcarea condiţiilor agricole şi creşterea nivelului mării reprezintă o ameninţare pentru aprovizionarea populaţiei cu alimente pe scară globală. Până în 2050, Asia va avea nevoie pentru irigaţii de 70% de apă mai mult, decât acum, întru satisfacerea nevoilor tot mai mari ale populaţiei, consumul în Asia de Sud va creşte cu 57% . Până în 2025, în ţările clasificate ca cele, care se confruntă cu lipsa apei, vor trăi 3.4 miliarde de oameni.

Starea normală a solului şi nivelul de reciclare al carbonului, nutrienţilor, deşeurilor, toxinelor şi al apei sunt factorii importanţi în determinarea capacităţii Pământului de a minimiza impactul negativ asupra mediului înconjurător. Este imposibil de a rezolva probleme alimentare ale planetei, fără un proces de reforme majore în agricultură, exploatarea terenurilor şi gestionarea ecosistemelor.

Ca urmare a crizei economice şi financiare din 2008-2009, numărul de persoane, care trăiesc sub pragul sărăciei a crescut cu 90 de milioane. Totodată, suspendarea creşterii economice pe o scară globală ar putea crea oportunităţi pentru a refuza la metode distructive de exploatare a terenurilor, introducerea controlului asupra consumului de energie, dezvoltarea surselor noi de energie, crearea locurilor de muncă ecologice, folosirea metodelor de dezvoltare durabilă şi noi abordări întru restaurarea ecosistemelor.

Sursa