Goji – un beneficiu adus mediului și sănătății noastre
Fructul de Goji este cunoscut și utilizat în China tot atât de frecvent pe cât folosim noi în viața de zi cu zi produsele din căpșuni sau zmeură. Fructul de Goji (Lycium barbarum), reprezentant al familiei Solanaceelor, este un minunat antioxidant, ”ambasador biomedicinal al Chinei” și își are centrul biogenetic în sud-estul Europei și îndepărtata Asie. Numele său științific amintește de regiunea sud-anatoliană ”Lycia”, iar în lumea anglo-saxonă i s-a dat denumirea de ”Wolfberry”, probabil de la faptul că ”Lycium” este foarte apropiat ca scriere și pronunție de un alt cuvânt latinesc, ”lycos”, care înseamnă ”lup”. Denumirea sa uzuală de ”Goji” este încă neelucidată, deoarece ar putea proveni de la un cuvânt de dialect chinezesc sau de la unul de origine persană, ambele desemnând ideea de fruct de pădure, sau englezescul ”berry”.
Răspândită în pădurile de foioase septentrionale și crescând în mod natural în partea central-nordică și vestică a Chinei, planta este o reprezentantă a speciilor lemnoase perene și ajunge până la 3 metri înălțime. Specia cultivată (Lycium chinense) spre comercializare în special în sudul Chinei și în lungul Fluviului Galben, este oarecum diferită de cea sălbatică și tinde să fie mai scundă. Este rezistentă la frig și secetă, dar pentru o producție crescută, are nevoie de un pH cât mai mare al solului. În natură, în afara sezonului de înflorire și fructificare, planta este mai greu de recunoscut, deoarece se prezintă sub forma unui arbust aparent comun cu frunze lungi și cărnoase, care formează în vârf o inflorescență violet, cu petale asemenea celor de crin, dar mai mici, lanceolate sau ovale. Florile cresc în grupuri, iar caliciul, de obicei spintecat de fructul ce urmează să crească, este format din sepale ce se aseamănă cu un clopot. Corola are o culoare violet-luminos de lavandă, iar staminele sunt structurate în filamente ceva mai lungi decât anterele dispuse longitudinal dehiscent. În emisfera nordică, înflorirea are loc din iunie până în septembrie și fructele au o perioadă de maturare din august până în octombrie, în funcție de latitudine, altitudine și climă. Cel mai important organ vegetativ este, însă, fructul, care are în stare naturală o culoare portocalie spre roșu, o formă de stafidă, ușor alungită, și o grosime de 1-2 cm. Perioada de apariție a lor ține din Iulie până în Octombrie și se pot forma între 10 și 60 fructe într-o singură floare.
Timp de milenii, populația asiatică din părțile unde fructul de Goji creștea s-a hrănit cu acesta fără să atragă prea mult atenția lumii occidentale. Pe când mirodeniile Indiilor și cafeaua arabică aveau mare căutare la casele rafinate ale Europei Vestice, pe când cartoful își făcea triumfala intrare într-o arhitectură dominată de grâu și floarea soarelui, Goji era încă necunoscut privirilor și gusturilor străine și rămânea, alături de ”prana” și semințe, hrana de suflet și trup a călugărilor budiști. Și iată că secolul XXI a adus cu el, pe lângă din ce în ce mai multe alimente procesate, sau așa-zise ”rețete naturiste ale tinereții și imunității”, un aliment ce nu ar trebui să lipsească din dieta zilnică a noastră, fructul de Goji.
Cele mai multe produse comercializate, sau chiar fructele de Goji nemodificate, sunt furnizate de pe plantațiile din regiunea Ninxia Hui , situată în partea central-nordică a Chinei, și din regiunea Xinjiang Uyghur, din vestul Chinei, de unde cele două varietăți ale sale – Goji Chinezesc și Goji Tibetan. Cu o reputație câștigată de-a lungul celor 600 de secole de când este cultivat în fertila vale a Râului Galben, fructul de Goji este din ce în ce mai apreciat pe piețele europene și americane. Mai mult, acesta a fost premiat la cele mai mari târguri gastronomice din lume, primind titlul de ”Diamantul roșu”, datorită puterii sale de vindecare și a însemnătății acestuia în mai toate bucătăriile apusene. Dacă pentru a-l cultiva, nu este nevoie de multă practică agricolă, pentru a-l culege se cere multă îndemânare, deoarece fructele pot să cadă înainte sau chiar în timpul procesului, zădărnicindu-l. Cu toate că poate fi consumat și imediat după recoltare, pe piețele noastre acesta nu ajunge decât după ce este supus unui mecanism de deshidratare, prin expunerea la o sursă de căldură timp de 48 de ore. În ultimul timp, deja orice supermarket sau farmacie verde/magazin bio dispune de astfel de resurse, fructul Goji fiind comercializat în pungi de câteva sute de grame
Așa cum am precizat și anterior, China este țara care deține supremația în exportul acestui fruct, câștigul total pe an fiind estimat la peste 100 milioane de dolari americani. În regiunea Ningxia, de unde provine marea parte a fructelor, cultivarea lor dă prilejul unei adevărate sărbători, ținute cu ocazia recoltei de Goji, iar gazda petrecerii este capitala regiunii, orașul Yinchuan. Ceea ce este și mai interesant, este faptul că plantațiile de Goji nu servesc numai scopurilor economice, dar sunt o bună modalitate de a lupta împotriva deșertificării. Întrucât regiunea Ningxia (situată parțial în Podișul De Loess, parțial în lunca fluviului Galben și în lungul Marelui Zid Chinezesc) este mărginită de trei deșerturi, arbuștii sunt plantați și pentru a controla eroziunea, foarte intensă în ultimele decenii. De altfel, regiunea fiind aproape în întregime semi-deșertică (incluzând Deșertul Tangger), plantațiile de Lycium barbarum necesită irigații pentru a da producții mari.
Probabil vă întrebați de ce este atât de special acest fruct. Răspunsurile sunt multiple. În primul rând, Goji este folosit la practicarea medicinei tradiționale chinezești, cel mai mult ca ingredient la ceaiurile ce constituie leacuri pentru diferite boli. Glucopiranoza, izolată din rădăcinile plantei, are o activitate inhibitoare împotriva unor bacterii patogene și a unor ciuperci, dăunătoare oamenilor. Fructul mai conține o serie de substanțe necesare fortifierii organismului și care îl ajută în lupta contra efectelor nocive ale unui mediu poluat, cum ar fi: 11 minerale esențiale, 18 amino-acizi, beta-caroten, pigmenți cu proprietăți antioxidante, calciu, potasiu, fier, zinc, carotenoide, Vitamina C (cu bune proprietăți antioxidante și într-o cantitate printre cele mai mari dintre cele întâlnite la plantele naturale), etc. Cercetările asupra acestor fructe au arătat că pot preveni apariția cancerului, au efecte foarte bune asupra îmbunătățirii vederii, întăresc sistemul muscular și imunitatea, ajută la menținerea unei circulații și densități sangvine normale și protejează ficatul și cresc longevitatea.
În general, consumat sub formă de fructe uscate, Goji este utilizat și în prepararea băuturilor, iaurturilor, uleiurilor, snacks-urilor, gemurilor, ceaiului verde din vlăstari și pentru obținerea suplimentelor alimentare sau chiar a unor medicamente. Vestea bună pentru cei care nu tolerează gustul lui dulce-acrișor ușor picant cu o textură asemănătoare stafidelor, dar intenționează să încerce să-și mențină sănătatea consumând într-un fel sau altul acest fruct, este că aceste fructe se pot introduce în uzul zilnic și sub formă de săruri de baie sau fructe uscate dizolvate în apa de baie. Dacă, totuși, gustul nu vă displace, sfatul meu este să consumați Goji într-o formă cât mai apropiată de cea naturală, sub formă de semințe deshidratate.