MOLDOVENII.MD

Habarnam pe Lună: desenul animat pe care copiii îl privesc ca pe o poveste, iar adulții — ca pe un avertisment (+Video)

Există opere pe care ajungem să le înțelegem cu adevărat abia peste ani.

În copilărie, „Habarnam pe Lună” este perceput ca o aventură veselă. Personaje amuzante, o călătorie cosmică, întâmplări neobișnuite, orașe ciudate și situații fantastice. Pare pur și simplu o poveste bună pentru copii.

Dar trece timpul și, deodată, devine limpede că Nikolai Nosov a scris una dintre cele mai surprinzătoare parabole sociale ale secolului XX.

Astăzi, mulți spectatori revin la „Habarnam pe Lună” ca adulți și descoperă cu uimire că, sub forma unei povești pentru copii, se desfășoară o descriere foarte exactă a unei societăți în care banii devin principala măsură a valorii, publicitatea formează dorințele oamenilor, informația se transformă în marfă, iar relațiile umane se supun tot mai des legilor profitului.

Particularitatea cărții și a desenului animat este că Nosov aproape că nu moralizează. El doar arată lumea societății lunare așa cum este.

Acolo există agenții de publicitate capabile să transforme orice eveniment într-o campanie comercială. Ziarele luptă pentru atenția cititorilor, inventând titluri tot mai sonore. Politicienii, oamenii de afaceri, polițiștii, bancherii și proprietarii de fabrici sunt legați între ei printr-un sistem complicat de interese reciproce. Știința se dezvoltă doar atunci când aduce profit. Arta este creată tot mai puțin pentru frumusețe și sens și tot mai mult pentru gusturile cumpărătorilor bogați.

Este deosebit de uimitor să citești sau să privești aceste scene astăzi.

Când Nosov descrie o societate în care oamenii cumpără lucruri aproape exclusiv datorită reclamei, este greu de crezut că această carte a fost scrisă încă la mijlocul secolului trecut.

Când arată presa împărțită în „ziare pentru deștepți” și „ziare pentru proști”, ne vin involuntar în minte platformele informaționale moderne, algoritmii de recomandare și spațiul mediatic în care fiecare primește exact acea imagine a lumii pe care vrea să o vadă.

Când în carte se vorbește despre credite, consum impus și dorința de a părea mai bogat decât ești, apare impresia că autorul nu observa timpul său, ci pe al nostru.

Dar, poate, cel mai important lucru din „Habarnam pe Lună” nu este nici măcar satira socială.

În spatele mecanismelor economice, publicității, tribunalelor, ziarelor și intrigilor politice se ascunde o întrebare mult mai profundă: ce se întâmplă cu omul atunci când începe să privească lumea exclusiv prin prisma profitului?

Nu întâmplător una dintre cele mai puternice imagini ale cărții este Insula Prostească.

La prima vedere, este o invenție fantastică. Dar cu cât privești mai atent această imagine, cu atât devine mai clar că nu este vorba atât despre un loc, cât despre o stare a conștiinței. Despre omul care renunță treptat să gândească, să înțeleagă, să simtă și să creeze. Despre omul care transformă consumul în sensul vieții.

Tocmai de aceea istoria transformării prichindeilor în berbeci pare astăzi nu mai puțin actuală decât acum câteva decenii.

Pentru copii este o fantezie amuzantă.

Pentru adulți — un avertisment serios.

Este uimitor și faptul că Habarnam rămâne în această poveste un fel de simbol al omului viu. El greșește, ajunge în situații ridicole, nu înțelege multe lucruri, dar își păstrează capacitatea de a se mira și de a pune întrebări. Iar capacitatea de a pune întrebări se dovedește a fi una dintre calitățile principale care te ajută să nu te pierzi în zgomotul nesfârșit al reclamelor și al opiniilor străine.

Probabil de aceea „Habarnam pe Lună” rămâne actual și la decenii după apariția sa.

Nu este doar un desen animat și nu este doar o carte pentru copii.

Este o operă rară, pe care fiecare vârstă o citește în felul său.

Copilul va vedea în ea o aventură captivantă.

Adolescentul — o poveste despre libertate și alegere.

Adultul — un portret surprinzător de exact al multor procese ale societății moderne.

Iar cineva va vedea și mai mult — o amintire că dezvoltarea civilizației nu este determinată de tehnologii, bani sau piețe, ci de capacitatea omului de a rămâne om în mijlocul tuturor acestor lucruri.

Tocmai de aceea „Habarnam pe Lună” merită revăzut nu doar de copii, ci și de adulți. Unele povești se dovedesc a fi mult mai serioase decât suntem obișnuiți să credem.