MOLDOVENII.MD

Grădinița Waldorf – una din cele mai bune din Chișinău

Cred că sistemul de învățământ și educație a copiilor Waldorf este unul din cele mai bune din lume. E foarte armonios, uman față de copii, natural…un sistem aproape ideal. Dacă toate instituțiile (cel puțin!) preșcolare ar folosi această metodologie, lumea s-ar bucura de mai multe personalități sănătoase, creative, unice! Ce noroc că avem o grădiniță și un liceu Waldorf aici, în Republica Moldova. Din păcate, e unul singur, din păcate, doar la Chișinău, din păcate, doar român.

De fapt, în general, sunt împotrivă de a da copilul la grădiniță. Cel puțin în fiecare zi, de dimineață până seară, 11 luni pe an. Dar grădinița Waldorf este una dintre puținele instituții preșcolare, unde, în caz de necesitate, aș da fiul său. M-am întâlnit recent cu o mamă a cărei copil frecventează grădinița Waldorf din capitală. Ludmila Foca mi-a povestit despre această instituție multe lucruri interesante! Sper că vă va fi interesant să le auziți.

Ludmila, cât timp fiica ta frecventează grădinița Waldorf?

Doar un an, Daniela a ajuns acolo deja la cinci ani. În toamna aceasta, i se va alătura și fratele ei mai mic – Dorin; sunt foarte fericită că ei vor merge în aceeași grupă: astfel, fiului va fi mai ușor să se adapteze unui mediu nou.

De ce ați ales grădinița Waldorf, și nu una obișnuită?

Ambii copii au mers și la o grădiniță obișnuită. Daniela s-a dus acolo la 3 ani, Dorin la 2. Fiului i-a mers cu educatorii, s-au nimerit oameni buni: răbdători, atenți, buni la inimă. Educatorii fiicii - dimpotrivă, am fost foarte nemulțumiți de ei. Nu puteam s-o lăsăm acasă și ne temeam să-i schimbăm grădinița - cine știe ce educatori puteau să i se nimerească acolo, la loc nou - am auzit destule istorii de la alți părinți, și fiica mea și-a făcut deja prieteni în grupă. Despre școala Waldorf am auzit de mai demult, dar când am aflat că au și o grădiniță - imediat am început să caut cât mai multe informații despre ea. Aflând totul, m-am întâlnit cu administrația, după ce am început să visez la această grădiniță, doream ca copiii mei s-o frecventeze și îmi imaginam ce mulțumiți și fericiți vor fi acolo!

Ce e specific grădinițelor Waldorf, cu ce diferă de la cele tradiționale ( cu regim, abordare, metodologie ...)?

În primul rând - cu mediu. La noi e mai simplu decât în ​​alte grădinițe, dar îmi place mult mai mult. Jucării cumpărate practic nu-s - toate jucăriile din grupă sunt făcute de educatori, precum și de copiii înșiși.

La grădiniță sunt trei grupe, în fiecare sunt cu copii cu vârsta de 4 - 7 ani. Cred că așa e mai bine, deoarece copiii mai mici mai repede se învață de la cei mari. Și cei mai în vârstă învață să fie responsabili, să ajute cu ce pot pe cei mici. Daniela a ajutat la grădiniță copiilor mai mici să se îmbrace, să se încalțe, iar apoi a adus acest obicei și acasă, unde își ajută fratele mai mic.
În fiecare grupă sunt doi educatori. La noi e Ecaterina, o femeie în vârstă, și Alexandra, o tânără de vreo 30 de ani. Fiecare educator are propriile sale cântece, pentru fiece ocupație, acțiune aparte: pentru plimbare, pentru prânz, pentru somnul de zi... De exemplu, când copiii se joacă și se distrează afară și vine timpul să se întoarcă în clasă, nimeni nu strigă în gura mare. În loc de asta, educatorul începe liniștit să cânte o melodie. Toți copiii știu deja ce trebuie să facă, astfel copiii să liniștesc singuri; unii cântă și ei, și împreună se întorc în clasă.

Apropo, plimbările în grădinița Waldorf sunt o temă aparte. Copiii aproape toată ziua și-o petrec în aer liber! Numai în cazul când afară plouă, sau când, iarna, e un ger puternic, ei stau în încăpere. Daniela într-un an s-a călit bine; în grădinița veche ei ieșeau la plimbare foarte rar. Și în grădinița lui Dorin copii iarnă o petreceau, în general, în încăpere. Educatorii se plângeau că sunt prea mulți copii, și nu au timp să-i îmbrace. Numai în primăvară copii din nou ieșeau afară, în aer liber. Aici totul e absolut altfel! În încăpere copii doar dorm, mănâncă și desenează, restul timpului îl petrec afară.
 

De asemenea, în grădinița Waldorf copii nu învață să scrie și să citească, pentru că acestea vor învăța la școală. În același timp, pedagogii acordă multă atenție dezvoltării abilităților motorii, creativității și dezvoltării personale. Copiii țese covorașe, din care mai târziu învață să facă gentuțe, copiii mai mari își fac păpuși. Interesant în grupe decurg și orele de desen: nimeni nu împune copiii să deseneze ceva anume. Educatoarea le spune o poezie sau o poveste, și copiii desenează ce-și doresc. De asemenea, la ore de desen se pune accentul pe dezvoltarea spiritului de observație. Copiii au doar trei culori de bază: roșu, albastru și galben. Copiii desenează tot ce-și doresc pe o hârtie umedă, pe care culorile se amestecă singure, iar copiii, urmărind acest proces percep cum culorile se combină, și cum se obțin noi culori și nuanțe.

Îmi place foarte mult faptul că în această grădiniță copiii nu sunt impuși să facă ceva. Ei sunt liberi să facă ceea ce doresc, să joace cum vreau și cu cine vreau. Într-o zi, am observat cum educatoarea, împletind sau cosind ceva, a început încetișor să cânte o colindă de crăciun (era iarna, în ajunul sărbătorilor) și copiii au început și ei să cânte. Nu i-a impus, nu i-a cerut-o nimeni.

Sună foarte bine! Poate de aceea sunt atât de mulți doritori să se înscrie la grădiniță. Am auzit că în grădinița Waldorf trebuie să dai cerere cu câțiva ani înainte, că e un rând mare. Este adevărat? În grupă sunt mulți copii?

Da, nu e ușor să ajungi acolo, pentru că există doar 3 grupe pentru toate vârstele. În grupa noastră în acest an au fost 27 de copii, dintre care în fiecare an la școală pleacă 6-9, și în locul său în primul rând sunt înscriși frații și surorile acestora. Și doar după aceasta sunt primiți copiii de pe listă.
 

Și cât costă această ”plăcere” - ca copilul să frecventeze grădinița neobișnuită?

Nu mai scump decât frecventarea unei grădinițe obișnuite publice.

Ce schimbări ai observat la fiica ta timp de un an, cât frecventa grădinița Waldorf?

Foarte multe! Îmi pare rău că nu am aflat despre Waldorf mai din timp! În prima grădiniță pe care o frecventa Daniela, educatorii mereu strigau la copii și fiica se simțea pierdută, îi era frică de acest lucru, pentru că la noi acasă nimeni nu strigă. Daniela e un copil liniștit, și nimeni nu o certa cu glas ridicat; însă când auzea un strigăt adresat altcuiva - îngheța locului și nu știa ce să facă. Am încercat să discutăm această problemă la adunare, dar în mod ciudat, majoritatea părinților au sprijinit educatorii, spunând că copiii nu înțeleg altfel, și ridicarea vocei e un mod sigur de a păstra ordinea în grupă. Iar copiii în urma unei asemenea ”metode” strigau și făceau și mai multă gălăgie. Ștrengarii de la țipete se agitau și mai mult, iar copiii mai liniștiți se speriau și se închideau în sine.
Pe la început educatorii din Waldorf ne spuneau că Daniela e foarte închisă, nesociabilă, parcă se teme de dânșii; dar cu timpul și cu ajutorul lor, ea s-a deschis și acum merge la grădiniță cu mare plăcere. Fiica mea a devenit mai socială și încrezută în sine. Aceasta au observat toate rudele și prietenii noștri!
Într-o zi, după 3-4 săptămâni de frecventare a Waldorf, Daniela ne-a dat un concert mic acasă, ne-a spus poezii, ne-a cântat, ne-a dansat și în general, arăta foarte satisfăcută. Nici nu ne venea a crede că într-un răstimp atât de scurt ea a preluat atât de multe. Timp de o lună a învățat mai multe poezii și cântece decât în 2 ani petrecuți în grădinițe obișnuite. Dar cel mai important, fiicii asta îi place, și în fiecare zi cu bucurie merge la grădiniță!

Sursa