Grecii revin la pămînt

Nikos Gavalas şi Alexandra Tricha, la vîrsta de 31 de ani, instruiţi pentru a fi agronomi, s-au decepţionat în munca prost remunerată, contractată pe termen scurt în Atena, cu o rată ridicată a şomajului şi costul de viaţă înalt. Aşa că vara trecută au decis să înceapă un nou proiect: creşterea melcilor comestibili pentru export.

Deoarece economia Greciei continuă să degradeze, cuplul a aderat la migrarea în masă a grecilor, care fug la ţară şi consideră trecutul agricol bogat al naţiunii ca o îndrumare pentru viitor. Ei îşi dau seama că este o iniţiativă specială, cu o cantitate foarte mare de muncă manuală, la care ei, absolvenţii facultăţii, nu au visat vreodată. Dar într-o ţară, care îndură foamea din cauza regimului de austeritate şi este la limită, pare a fi o aventură de noroc, ca şi orice altceva.

Gavalas şi Tricha au decis să se întoarcă la Chios natal, insula din Marea Egee care este mai aproape de Izmirul turc, decît de Atena. Ei au creat o mică fermă pe economiile personale din 50.000 $. Tinerii încă sunt în aşteptarea rambursării acestor investiţii - prima recoltă ei o vor primi în acest an. Dar cuplul este încrezut în decizia sa.

Rata şomajului în Grecia constituie acum 18%, ridicîndu-se la 35% pentru tinerii de 15 - 29 ani cu 12% şi 24% respectiv, la sfîrşitul anului 2010. Dar sectorul agricol a fost unul dintre puţinii care au avut profituri după declanşarea crizei şi a adăugat în perioada 2008-2010 32.000 de noi locuri de muncă, din care majoritatea a fost ocupată de greci, ci nu de migratori.

Nikos Gavalas şi Alexandra Tricha cresc melcii comestibili pentru export. În Grecia, ca şi în altă parte a Mării Mediterane, majoritatea familiilor au investit în mod tradiţional sume mari în bunuri imobiliare şi pămînt, care sunt considerate mult mai stabile, decît investiţiile financiare. Şi este un fenomen comun cînd chiar şi grecii cu venituri reduse primesc în moştenire proprietatea familiei. Cu cît mai greu lovesc timpurile triste, cu atît mai mulţi greci se hotărăsc pentru ceva sau sunt forţaţi să se retragă la ultima linie de apărare.

De asemenea, creşte popularitatea şcolilor agricole. Panos Kanellis, preşedinte al American Farm School în Salonic, a declarat că numărul de cereri pe parcursul ultimilor trei ani s-a triplat, inclusiv la cursuri de producători de caşcaval şi vinificatori. Potrivit Kanells, la el vin adesea tinerii cu întrebări:" Eu am 2 acri de pămînt moşteniţi de la bunicul meu într-un loc cutare. Ce pot face cu ei?"

Un număr tot mai mare de greci îşi pun aceeaşi întrebare, şi unii dintre ei decid ceea ce pot. "Cred că mulţi oameni fac acest lucru, - spune Tricha. - În oraşele mari, pentru ei nu este nici un viitor. Pentru tineri o singură şansă este să mergi la ţară sau în străinătate".
Şi dacă refugiaţii din oraşe sunt în aşteptarea unei existenţe uşoare sau idilice la ţară, ei scapă rapid de iluzii. În anul 2006, Vassilis Ballas şi soţia lui Roula Boura de 36 de ani au lăsat locul de muncă în Atena (el a fost un manager la site-uri web, ea - în marketing), pentru a se muta la Chios, de unde provin bunicul şi bunica lui.

Acest lucru s-a întîmplat înainte de criza financiară. Ei au dorit schimbări şi s-au decis să-şi încerce norocul prin cultivarea fisticului mastic(Pistacia lentiscus – trad.), care creşte numai în Chios-ul sudic pentru obţinerea răşinii de anason colectate şi cristalizate pentru a produce lichior din mastic, produse alimentare, lumînări şi săpunuri.

"A fost o decizie personală", - recunoaşte Ballas. "Ne-am gîndit să plecăm din Atena, şi un prieten ne-a spus:" Bunica mea primeşte 100 kg de mastic, lucrînd singură cu un măgar", sau aproximativ 220 de funţi , pentru care producătorul poate cîştiga aproximativ 40 dolari pentru un funt en-gros. Dar cuplul tînăr a constatat că cultivarea fisticului mastic este mult mai greu, decît ei se aşteptau. Deci deocamdată ei au încă 400 de copaci; pentru a o scoate cu greu la capăt, ei au extins activităţile lor pînă la ecoturism legat de mastic.

Astfel de întreprinderi, care la Chios includ şi o cooperativă vinicolă în creştere Ariousios, revitalizînd un vechi soi de struguri Chiotiko krassero, indică că în domeniul agriculturii şi turismului se poate cîştiga.

Impulsul de a reveni la rădăcinile greceşti rurale reprezintă o nouă tendinţă care a apărut sub presiunea crizei - o cotitură în interior, un fel de mîndrie naţională ca răspuns la o depresie generală.

Yiannis Makridakis, romancier grec de 40 de ani, ale cărui lucrări se referă la tradiţii şi regionalism, reprezintă un alt tip de refugiat, cu o nuanţă politică. El a declarat că s-a mutat de la Atena la Chios în 2010, exprimîndu-şi astfel un act de sfidare a sistemului financiar mondial, pe care el îl consideră neviabil. El a cumpărat pămînt împreună cu o fîntînă pentru a creşte legumele proprii.

Dimitris Kaloupis, care a părăsit postul său de proiectant acum 20 de ani, în anii boom-ului, şi acum face agricultură în Volissós, creşte propriile sale legume şi animale, precum şi gestionează o tavernă locală. El consideră că Grecia poate supravieţui acestei crize, ca şi multe altele.

"Noi am creat o civilizaţie, şi o vom lua înapoi", - a spus Kaloupis la o cină din miel înăbuşit, crescut la fermă. Dacă economia Greciei într-adevăr se va prăbuşi fără nici o şansă de recuperare, eu voi lua o piatră şi o voi zdrobit în mînă, iar din apa stoarsă voi găti un pilaf pentru a-mi hrăni fiica. Ne vom descurca".

Autor: Biktimirova Nelia  

Sursa: facepla.net