MOLDOVENII.MD

Homo Consumens – omul consumator

Homo Consumens – omul consumator

Potrivit unui punct de vedere convenţional, unul din principalele motive ale dezastrului ecologic global, care se apropie rapid, este creşterea fără precedent pe scară largă a populaţiei de pe planeta Pământ. Împărtăşind acest punct de vedere, autorii, totuşi, cred, că există un alt motiv, la fel de important, care este de obicei menţionat în treacăt, sau în general trecut sub tăcere - consumul excesiv de bunuri şi servicii în ţările industrializate, în care multe decenii se formează deliberat societatea consumului inconştient risipitor.

În a doua jumătate a secolului XX, s-a încheiat un proces multisecular de formare a unui nou tip de om, pe care analiştii intenţionează să-l numească "omul consumator» - Homo consumens (de la cuvântul latin consumo  - a consuma, a distruge, a duce la dispariţie). Homo consumens, care, necugetat utilizează pentru a-şi satisface nevoile în creştere excesivă, totul ce a creat Natura timp de miliarde de ani de evoluţie, înlocuieşte activ Homo sapiens, şi pierde rapid dreptul său de a fi numit "priceput, rezonabil, raţional",  înţelegând legătura inerentă cu Natura, care l-a creat, de a fi fiinţă care este în măsură să perceapă şi să-şi controleze comportamentul,  să aibă grijă de continuarea rasei umane, să folosească raţional resursele naturale, moştenite de la generaţiile anterioare, întru păstrarea şi sporirea lor pentru neamul viitor.

Exploratorul norvegian eminent T. Heyerdahl, a menţionat că acum devine din ce în ce în ce mai clar că schimbările realizate de către om într-un mediu primar, ar putea aduce prejudicii lui-însuşi sau chiar provoca o catastrofă globală ".

În urma activităţii economice umane, efectuate pe scară largă, deja la sfârşitul sec. XIX- începutul sec. XX. au fost deranjate ecosisteme pe 20% din pământul uscat, iar în cursul sec. XX puterea tehnologică în creştere a societăţii industriale a dus la distrugerea completă a altor 43.8%  din ecosisteme naturale. Cu alte cuvinte, numai în sec. XX. suprafaţa pământului uscat cu ecosisteme distruse a fost de două ori mai mare decât pe parcursul mileniilor anterioare şi a ajuns în prezent la 63,8%. Transformarea tehnogenă a configuraţiei geografice şi afectarea ecosistemelor naturale subminează existenţa numeroaselor specii de plante şi de animale, din care o parte a dispărut deja, în timp ce celălaltă este pe cale de dispariţie. Iar creşterea rapidă a populaţiei este unul din principalele motive ale impactului antropic imens asupra biosferei şi distrugerea progresivă a ecosistemelor terestre şi acvatice. Dar, o altă cauză , în opinia noastră, la fel de importantă, care apropie iminent dezastrul global al mediului, este, după cum am menţionat deja - consumul excesiv de bunuri şi servicii în ţările industrializate. Sociologii cred că societatea consumătoare îşi ia originea în Statele Unite din anii 20 şi a fost formată în anii 50 ai sec. trecut.

Imediat după al Doilea Război Mondial, în 1946, revista "Fortune" a anunţat inaugurarea "epocii de abundenţă" şi apariţia boom-ul american mare. Economia lor, extrem de productivă a impus ca consumul să devină modul de viaţă şi satisfacţia spirituală, afirmarea eului personal. „Avem nevoie ca mărfurile să fie cumpărate, apoi  aruncate şi înlocuite cu altele la o scară tot mai largă".
Ideologii societăţii de consum "au uitat" sau nu au considerat necesar să informeze americanii creduli că producerea în creştere a mărfurilor noi va duce la utilizarea extenuantă a materiei prime naturale şi lucrurile aruncate la gunoi vor crea încă o problemă ecologică gravă - poluarea mediului cu deşeuri de consum.

Într-un cuvânt, şi în Grecia Antică şi în Imperiul Roman, şi în Rusia pre-revoluţionară, la fel ca şi acum în ţările "miliardului de aur", oamenii nu vreau să se mulţumească cu ceea ce au. În acelaşi timp, puţini dintre noi se gândesc la faptul că consumul excesiv se transformă într-o problemă ecologică gravă, comparabilă după dimensiunile sale cu problema creşterii necontrolate a populaţiei, care, la rândul său, duce la creşterea cererii de consum  şi, prin urmare, la lărgirea procesului de producţie a bunurilor noi, şi în cele din urmă - la epuizarea resurselor naturale şi distrugerea biosferei.

Începând cu anii 50 ai sec. XX populaţia lumii a crescut de 2 ori, în timp ce producţia mondială de bunuri şi servicii s-a mărit de 7 ori! Totodată, pentru a satisface creşterea rapidă a cererii de bunuri şi servicii, este necesară o mare cantitate de materie primă, extragerea şi prelucrarea căreia se numără printre activităţile umane cele mai distructive şi consumatoare de energie.

Conform datelor calculate disponibile, astăzi pentru un locuitor de pe pământ sunt extrase şi transportate în medie aproximativ 50 de tone de materie primă pe an, iar pentru prelucrarea lor se cheltuiesc aproximativ 800 de tone de apă. În cursul prelucrării industriale a materiilor prime minate 48 de tone sau 96% sunt transformate în deşeuri şi doar 2 tone - în produse finale, care cu trecerea timpului vor deveni, de asemenea, deşeuri. Ar trebui subliniat faptul că consumul materiei prime în ţările în curs de dezvoltare este de 5 ori mai mic, decât consumul mediu mondial şi constituie doar 10 tone pe persoană,  în timp ce în ţările "miliardului de aur" – cu 25 de ori mai mult (250 tone), totodată un american consumă materie primă cu 37 de ori mai mult (370 de tone), comparativ cu locuitorii ţărilor în curs de dezvoltare.

Astăzi, fiecare a treia cumpărătură din lume se face de către americani. Statele Unite au devenit epicentrul tuturor tipurilor de consum excesiv: de mărfuri, transport şi alimente. În fiecare zi, americanii aruncă la groapa de gunoi aproximativ 50% din alimente folositoare pentru consum, pentru că mâine vor fi aduse mai multe alimente proaspete. Pentru stat este mai profitabil să arunce produse, decât să reducă preţurile sau să ofere aceste alimente nevoiaşelor, cetăţenilor cu venituri mici. Acestea sunt legile economiei de piaţă - "economiei  fără  suflet". În urmărirea galopantă a profitului, economia de piaţă respinge toate limitele etice şi restricţiile rezonabile, devenind ca urmare o forţă de distrugere. Se estimează că cu produsele, care sunt aruncate la gunoi în fiecare zi în Statele Unite, ar fi posibilă alimentarea a 10 milioane de oameni.  Vă amintim că astăzi trăiesc în sărăcie ($ 1 pe zi) şi sunt subnutriţi cronic peste 1,5 miliarde de oameni,  iar 35 de mii mor în fiecare zi de foame şi de malnutriţie.

Umanismul ecologic, originar din umanismul lui Confucius, Socrate, filosofia lui Mahatma Gandhi, Lev Tolstoi şi Albert Schweitzer, este ghidat de principiul de armonie între om şi Natură, de recunoaştere la valorii egale a tuturor fiinţelor vii. Potrivit multor cercetători, toate diferenţele pe care împarte lumea modernă, diversitatea ei şi "valorile", deseori incompatibile, sunt bazate pe antropocentrismul: omul - regele naturii. Această paradigmă antropocentrică depăşită trebuie să fie înlocuită cu o noţiunea biosfetică (biosfera - totalitatea fiinţelor care trăiesc pe pământ, în apă şi în partea inferioară a atmosferei – trad.), potrivit căreia omul este o parte a naturii, abuzul acestuia mai devreme sau mai târziu se va întoarce împotriva lui.

Sursa: zelife.ru