Ienupăr

Ienupărul este adesea numit chiparosul nordic. Şi nu doar pentru faptul că unii copaci se aseamănă cu gigantul sudic după coroana ascuţită, dar şi pentru că el este din aceeaşi familie: ambele plante fac parte din familia Cupressaceae.

Geologii numesc această plantă, minereu, deoarece desişurile mari de ienupăr, de obicei, se formează în apropierea straturilor de cărbune. Totodată, informaţiile suplimentare despre depozitele subterane sunt raportate la forma de tulpină şi de coroană, culoarea acelor şi alte caracteristici ale plantei.

În toamnă, cu apariţia boabelor de ienupăr, în pădure vin culegătorii. Din fructele de pădure verzi, crescute în primul an, se face vopsea de culoare galben-aurie, rezistentă la lumină. Pomuşoarele de anul doi, de culoare neagră sunt recoltate pentru fabricarea vopselei cafenii şi negre, precum şi în necesităţile medicinei şi produselor de patiserie. Cu uleiul esenţial de ienupăr, meşterii acoperă suprafeţele instrumentelor muzicale cu coarde, după lustruire şi lăcuire.

În toiul iernii, boabele de ienupăr rămîn la fel de proaspete ca şi toamna. În această perioadă, puteţi vedea pe ienupăr păsări din familia Pinicola enucleator şi Bombycilla, marii iubitori de fructe aromate, carte conţin pînă la 40% de zahăr.

Cetina ienupărului conţine substanţe volatile şi fitoncide, care ucid microbii de putrefacţie. Prin urmare, în toamnă, înainte de săratul ciupercilor, castraveţilor şi verzei, fermierii aburesc căzile cu apă fiartă din crengi de ienupăr. Aceasta ucide microbii din lemn şi îl satură cu miros puternic şi plăcut de cetină. În vremurile vechi, cu fumul de ienupăr se alungau din casă muştele, ţînţarii şi alţi oaspeţi nedoriţi. Ienupărul uscat este un material excelent pentru lucrările de tîmplărie şi de sculptură. Nu este necesar să se usuce lemnul în mod special, pe el nu apar fisuri. De asemenea, este important, că lemnul uscat de ienupăr, care a stat o lungă perioadă de timp în aer liber, are un efect ornamental mult mai mare, decît lemnul ienupărului viu. În plus, colectînd lemnul ienupărului uscat, nu veţi aduce prejudicii prietenului nostru verde - pădurii.

Lemnul de ienupăr, în contrast cu alte tipuri de lemn de conifere, nu conţine deşeuri de răşină, aşa că se vopseşte uşor cu o varietate mare de culori şi se lustruieşte. Lemnul tare, greu si dens se prelucrează bine cu diferite instrumente de tăiere. Grifa, tăietor sau dalta, taie lemnul în toate direcţiile. Bucăţile de lemn sunt curate şi lucioase. Lemnul ienupărului se foloseşte cu succes pentru o tăiere subţire, plan-incrustată şi foarte voluminoasă. Nu este întîmplător că meşterii vechi din Novgorod, fabricau din ienupăr vase mici şi detalii pentru diferite strunguri, inclusiv şi cele de ţesut. Uneltele din ienupăr, găsite de arheologi în timpul săpăturilor, s-au păstrat mult mai bine decît cele din alte soiuri de lemn.

În industrie, răşina extrasă din lemnul ienupărului înlocuieşte sandarac –gudronul importat din Africa de Nord, care este folosit pentru a fabrica lacul alb valoros.

Sursa: gazeta.rodpomestye.info