În căutarea unui liman, sau o viziune alternativă asupra susținerii populației în perioadă de criză

Căderea leului, creșterea prețurilor la mărfuri industriale și produse alimentare, amenințarea majorării tarifelor la energie electrică, tarifele impunătoare pentru servicii comunale, dificultățile în ocuparea forței de muncă și lipsa unei perspective clare în dezvoltarea țării - toate momentele acestea fac ca tot mai mulți cetățeni moldoveni să se gândească - ce e de făcut? și cum de trecut prin această perioadă de criză. Pentru mai mulți ani, un ajutor major pentru cetățeni a adus activitatea unuia sau a mai multor membri ai familiei în străinătate. Dar, având în vedere situația actuală în politica externă, această opțiune devine din ce în ce mai nesigură. Pe neașteptate, o soluție oportună pentru situația dată au propus entuziaștii din eco-așezări. Însă apare întrebarea dacă autoritățile sunt gata să susțină aceste soluții inovatoare.

Ideea eco-așezărilor nu este una nouă. În țările occidentale, primele eco-așezări în forma sa modernă au apărut încă în anii 60 ai secolului al XX-lea, concomitent cu mișcarea hippie. Un număr mare de eco-sate s-a format în Statele Unite și în Europa. Recent s-a creat Uniunea Europeană a Eco-așezărilor (GEN - Europe). Încă la sfârșitul secolului al XIX-lea, un șef de trib amerindian a spus: "Când ultimul pește va fi prins și ultimul copac va fi tăiat, oamenii își vor da seama că banii nu se mănâncă". Locuitorii Europei de Vest deja au realizat acest adevărul simplu și au început să recupereze pădurile sale. La fel ca și agricultorii, aceștia primesc sprijin considerabil din partea statului. Din păcate, la moment în Moldova conceptul de viață ecologică și sustenabilă nu este inclus în lista priorităților guvernamentale. Dar, în ciuda acestui fapt, în țara noastră au fost organizate mai multe eco-așezări, și interesul față de acestea este într-o creștere continuă.

Una dintre ideile principale ale locuitorilor din eco-așezări este ideea de atârnare atentă și grijulie față de mediu. Aceștia folosesc activ energia alternativă (panouri fotovoltaice, turbine eoliene) și metode netradiționale și inofensive de agricultură. Dar păstrarea și valorificarea resurselor naturale e doar unul din aspectele și principiile practicate în eco-așezări.
Ideea de bază, care e comună pentru toate eco-așezările din Republica Moldova este ideea ”omeniei”, ”umanitarismului”. În diferite comunități ea se manifestă în mod diferit. În unele - ca rezultat al urmării căii spirituale, în altele - pentru menținerea în comunitate a unui climat psihologic confortabil, undeva - ca o abatere de la ideologia consumistă, ș.a.m.d. Dar în orice eco-așezare din Moldova fiecare membru al acesteea poate conta pe o atitudine pozitivă și înțelegătoare față de sine și pe sprijinul comunității în ceea ce privește dezvoltarea în sine a celor mai bune calități umane.

Prima eco-așezare din Moldova se numește Sciastlivoe, și este situată în raionul Orhei. Așezarea este alcătuită din moșii de familie – locuitorii săi susțin ideile, descrise de Vladimir Megre. Așezarea are aproximativ zece ani de la înființarea sa. Încă o așezare în curs de dezvoltare se află în satul Rîșcova, raionul Criuleni. O altă așezare se formează în vecinătatea satului Bălțata din același raion. Prin apropierea satului Nemțeni a raionului Hîncești agricultorul Harry Iațco a cumpărat câteva hectare de teren, și speră să unească acolo pe adepții unui stil de viață sănătos, pe vegetarieni și crudivori, pe cei care nu se tem să trăiască și să lucreze pe pământ. Există astfel de comunități și în Transnistria.

Toate acestea sunt create datorită entuziasmului oamenilor, care au decis să se elibereze din robia materialistă. "Dacă vom înceta să tindem spre lucruri inutile și excesive, și vom începe să trăim mai conștient, vom realiza că există o mulțime de posibilități pentru a construi o casă, cu propriile mâini, a crește o grădină, a face unele confecții, - spune unul dintre locuitorii din Sciastlivoe Vladislav Sanduleac. – Viața în natură este minunată, ea oferă oportunități de a comunica mai des cu familia. Eco-așezarea, de asemenea, face posibil de creat un mediu de comunicare pe care-l dorești pentru tine și copiii tăi".

Cu toate acestea, civilizația modernă ține oamenii legați strâns într-un singur mediu social, și, la moment, o izolare completă de societate este pur și simplu imposibilă. Iar pentru a trăi în conformitate cu idealurile sale, orice comunitate ar trebui să fie recunoscută și sprijinită (chiar și în cea mai mică măsură) de către stat. Bogăția naturală a Moldovei sunt clima și solul, și, prin urmare, modernizarea economiei republicii este imposibilă fără niște reforme agrare majore. Iar în condiții actuale de lipsă a fondurilor și resurselor umane, eco-așezările ar putea deveni una dintre căile de recuperare a agriculturii în Republica Moldova.

- Viața într-o moșie de familie diferă fundamental de cea de fermieri și țărani, - ne explică ideea Vladislav. - Fermierii și țăranii sunt specializați în cultivarea produselor agricole. Iar moșia de familie presupune, în primul rând, crearea pe o suprafață de un hectar a unui mediu sănătos și curat pentru fiecare familie; inclusiv, a unui gard viu în jurul terenului, a unei livezi, unui lac, unei grădini și așa mai departe. Comunitățile alcătuite din astfel de moșii se unesc în eco-așezări; aici trăiesc oamenii din diferite pături sociale. Astfel de așezări presupun, inclusiv, și creșterea produselor ecologice, dar au ca scop, în primul rând, îndestularea cu alimente sănătoase a înșiși proprietarilor, iar surplusurile de produse apărute pot asigura nevoile pieții din orașele alăturate.
”Eco-sătenii” sunt oamenii care și-au asumat în întregime problemele de auto-asigurare, ei nu doresc să se folosească de stat. Dar rezolvarea problemelor ce țin de infrastructură, de exemplu, construcția drumurilor, sunt niște întrebări ce pur și simplu nu pot fi rezolvate cu puterile proprii. Aici ajutorul statului este absolut necesar. Dar în acest caz, sprijinul și ajutorul statului ar trebui să fie coordonat cu însuși locuitorii eco-așezărilor și moșiilor de familie. În caz contrar, ajutorul s-ar putea transforma într-un deserviciu.

Spre exemplu, recent în Federația Rusă Reprezentantul plenipotențiar al Președintelui Federației Ruse Yurii Trutnev a venit cu inițiativa de a aloca cu titlu gratuit un hectar de teren pe întinderile vaste ale Orientului Îndepărtat pentru fiecare locuitor din regiune și pentru cetățenii, care doresc să se mute cu traiul acolo. Inițiativa a fost aprobată și susținută public de către Vladimir Putin. Locuitorii eco-așezărilor din Republica Moldova s-au grăbit să-i felicite pe părtașii săi ruși: e minunat că Rusia trece la un nivel nou de valorificare a întinderilor sale vaste. Orientul Îndepărtat reprezintă mai mult de 36% din întreg teritoriu al Rusiei, și numără aproximativ 614 milioane de hectare de teren public. Aceste cifre impunătoare demonstrează amploarea reformelor ce se desfășoară. Și inovația este evidentă – susținerea la nivel superior de stat a ideii Moșiilor de Familie. La fel, reprezentanții Ministerului Agriculturii al Federației Ruse, au subliniat că ”dimensiunile suprafeței terenului alocat – de 1 ha - nu sunt întâmplătoare, ci interlegate cu alte inițiative legislative, care vizează crearea Moșiilor de Familie”.

Însă eco-sătenii din Rusia nu s-au bucurat atât de mult de inițiativa propusă. Mai mult decât atât, unii o văd ca o amenințare de discreditare a ideii Moșiilor de familie. "Alocarea cu titlu gratuit a terenurilor – aceasta este, desigur, un gest amplu, dar fără ajutorul statului în organizarea infrastructurii acestor așezări, a drumurilor de acces, etc. această inițiativă frumoasă poate pieri de la bun început. Mai ales având în vedere distanțele enorme și climatul aspru al Orientului Îndepărtat. Locuitorii, obișnuiți cu mediu urban, fără abilități și cunoștințe de bază în organizarea vieții publice și sociale, cu bucurie se vor împlica în astfel de proiecte. Dar cât de mult entuziasm le va rămâne atunci, când ei se vor confrunta cu hectarul său neprelucrat și un șir de probleme de rezolvat privind alimentarea cu apă și curent electric, furnizarea materialelor de construcție, etc. Și dezamăgirea lor va influența negativ, în primul rând, ideea Moșiilor de Familie, și nu rasoleală și nesocotința funcționarilor", - spune Vladislav. Ideea Moșiilor de Familie (și a așezărilor, alcătuite din acestea) aparține întregii omeniri, și noi, moldovenii, nu putem rămâne indiferenți la tot ceea ce poate promova sau, dimpotrivă, discredita această idee.

Istoria conține, însă, și exemple pozitive de susținere a populației de către stat în vremuri dificile. Este demn de menționat mișcarea suburbană, care a atins apogeul său în anii '80, când locuitorii urbani și țara în general s-a confruntat cu problemele de alimentare. Alocarea cu titlu gratuit a terenurilor și împrumuturi preferențiale pentru construcție au produs un efect uimitor - în condiții de deficit total vilele și fazendele (așa-numita ”dacha”) au devenit singurul mijloc prin care oamenii își puteau asigura o alimentare adecvată. Și până în prezent, în ciuda schimbărilor majore în viața noastră, cooperativele suburbane prosperă.

Și nu putem ignora faptul că în apropierea fiecărui oraș mare din Rusia, Belarus, Ucraina și alte țări CSI, din propria inițiativă se dezvoltă zeci de mii de eco-așezări, compuse din moșii de familie. Și în Republica Moldova, astăzi, această idee devine din ce în ce mai populară. Și în aceasta perioadă de criză eco-așezările ar putea deveni acel liman, loc de refugiu și siguranță, în care oamenii, disperați să aștepte un ajutor de la stat, ar putea nu doar depăși criza, ba chiar și obține o gospodărie reală, prosperă și autonomă. La urma urmei, oamenii doar sunt atrași de aceste idei. Nu numai se creează moșii de familie, dar se efectuează și cercetări științifice în domeniu. Spre exemplu, în cadrul Academiei de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova de către Denis Doțenko s-a susținut licența de master, intitulată "Rolul Guvernului în formularea și punerea în aplicare a politicii naționale".

Însă, autoritățile ar trebui să înțeleagă faptul că un început de viață la țară "de la zero", este asociat cu niște eforturi uriașe. E necesară construirea unei case și a multor altor încăperi gospodărești, săparea unei fântâni, amenajarea terenului, plantarea arborilor, arbuștilor, pomilor și a culturilor agricole; nemaivorbind despre construcția drumurilor, a obiectelor de infrastructură, a școlilor, punctelor medicale, a obiectelor culturale, etc. – toate acestea necesită foarte mult timp, efort și fonduri. Aceste persoane, după logica de bun simț, ar trebui să fie scutite de toate impozite funciare, precum și de orice taxe pentru produse obținute pe terenul său; la fel ar trebui să i se ofere împrumuturi concesionale și alte forme de sprijin social. Doar în acest caz entuziasmul și aspirațiile înalte ale oamenilor într-adevăr vor aduce beneficii atât susținătorilor eco-așezărilor, cât și țării în ansamblu.

Valerii Katruk