MOLDOVENII.MD

În România a fost descoperită o așezare misterioasă veche de aproape 6000 de ani: ce ne spune descoperirea despre lumea uitată a culturii Cucuteni–Tripolie

În nord-estul României, arheologii au realizat o descoperire care îi ajută să privească dintr-o nouă perspectivă una dintre cele mai enigmatice culturi ale Europei preistorice. O echipă internațională de cercetători, condusă de arheologul Doris Mischka de la Universitatea Erlangen–Nürnberg din Germania, a descoperit în apropierea satului Stăuceni, județul Botoșani, o așezare aparținînd culturii Cucuteni–Tripolie, veche de aproximativ șase mii de ani.

La prima vedere, descoperirea poate părea modestă. Arheologii au identificat o așezare formată din aproximativ 45 de locuințe, în care, potrivit estimărilor, trăiau între 320 și 350 de persoane. Totuși, printre construcțiile obișnuite se afla o clădire care se distingea clar prin dimensiunile sale. Suprafața acesteia ajungea la aproximativ 350 de metri pătrați, fiind de multe ori mai mare decît celelalte locuințe.

Tocmai această construcție a atras atenția deosebită a cercetătorilor. Astfel de edificii de mari dimensiuni sînt denumite de arheologi „megastructuri”. Ele apar foarte rar și sînt considerate cheia înțelegerii modului în care erau organizate societățile din epoca eneolitică.

O cultură care și-a depășit timpul

Cultura Cucuteni–Tripolie a existat aproximativ între anii 5000 și 2700 înainte de Hristos pe teritoriile actuale ale României, Republicii Moldova și Ucrainei. Ea este considerată una dintre cele mai dezvoltate culturi agricole ale Europei preistorice.

Reprezentanții săi construiau așezări uriașe, ale căror dimensiuni continuă să impresioneze cercetătorii contemporani. Unele ocupau între 200 și 450 de hectare și includeau pînă la trei mii de construcții. În cele mai mari dintre ele puteau locui între 15 și 30 de mii de oameni.

Printre cele mai cunoscute se numără așezările Maidanetske, Talianki și Dobrovodî, aflate pe teritoriul actual al Ucrainei. Mulți cercetători le consideră primele proto-orașe ale Europei.

Cu toate acestea, locuitorii culturii Cucuteni–Tripolie nu au lăsat în urmă palate, cetăți sau morminte regale.

O societate fără regi și palate

Una dintre cele mai fascinante caracteristici ale culturii Cucuteni–Tripolie este organizarea sa socială.

În majoritatea civilizațiilor antice, arheologii descoperă semne ale puterii: morminte luxoase ale conducătorilor, palate, depozite uriașe, construcții monumentale sau locuințe bogate aparținînd elitei.

În așezările tripoliene nu au fost identificate astfel de elemente.

Majoritatea caselor erau foarte asemănătoare între ele. Ele erau construite după aceleași principii și amplasate în cercuri regulate sau în rînduri paralele. Între acestea existau spații largi și deschise.

Lipsa unor dovezi clare ale inegalității sociale îi determină pe mulți cercetători să considere că aceste comunități erau mult mai egalitare decît majoritatea societăților antice cunoscute.

Desigur, aceasta nu înseamnă că nu existau lideri sau persoane cu autoritate. Totuși, pînă în prezent, arheologia nu a găsit dovezi ale unei puteri centralizate și rigide, caracteristice statelor apărute mai tîrziu.

Tocmai de aceea megastructura descoperită în România este atît de importantă. Este posibil ca astfel de clădiri să fi servit drept centre comunitare, locuri de întrunire, spații ritualice sau locuri unde erau luate decizii colective.

Lumea agricultorilor, olarilor și artiștilor

Cultura Cucuteni–Tripolie se baza pe agricultură și creșterea animalelor.

Locuitorii săi cultivau cereale, creșteau animale domestice, construiau case mari din lemn și lut și au creat una dintre cele mai spectaculoase tradiții ceramice ale lumii preistorice.

Pînă în prezent s-au păstrat mii de vase decorate cu motive spiralate, ondulate și geometrice, realizate în nuanțe de roșu, alb și negru.

Arheologii descoperă frecvent statuete din lut reprezentînd oameni și animale, unelte din piatră și cremene, obiecte din os și corn, rîșnițe pentru cereale, obiecte de uz cotidian și podoabe.

În perioada tîrzie a culturii apar și primele obiecte din cupru. Este vorba despre cupru, nu despre bronz, deoarece cultura Cucuteni–Tripolie aparține eneoliticului, cunoscut și ca epoca cuprului și a pietrei. Pînă la răspîndirea pe scară largă a bronzului mai aveau să treacă multe secole.

Oameni care trăiau în apropierea naturii

Pentru ecologiștii contemporani, modul de viață al tripolienilor prezintă un interes aparte.

Existența lor depindea în întregime de starea mediului înconjurător. Recoltele depindeau de fertilitatea solului, iar prosperitatea comunităților era legată de păduri, sursele de apă și condițiile climatice.

Acești oameni nu au construit orașe din piatră separate de natură. Dimpotrivă, așezările lor făceau parte din peisajul natural.

Pentru construcții erau utilizate materiale locale — lemn, lut, paie și piatră. Economia era bazată pe ciclurile naturii, iar viața comunităților era strîns legată de schimbările sezoniere.

Într-un anumit sens, civilizația Cucuteni–Tripolie ilustrează o cale alternativă de dezvoltare a societăților umane — una în care comunități numeroase puteau exista fără palate uriașe, armate permanente și o putere centralizată rigidă.

De ce este importantă această descoperire

Așezarea descoperită lîngă Stăuceni le oferă cercetătorilor posibilitatea de a înțelege mai bine cum erau organizate primele comunități europene cu mult înainte de apariția statelor.

Descoperirea amintește că istoria omenirii nu a urmat un singur model de dezvoltare. Cu mii de ani în urmă existau comunități numeroase și bine organizate care, posibil, nu se bazau pe dominația unei elite, ci pe forme mai complexe de cooperare și administrare colectivă.

Noua megastructură din România nu oferă încă răspunsuri definitive, însă deschide o nouă fereastră către lumea oamenilor care au trăit acum aproape șase mii de ani. Iar cu fiecare nouă descoperire, devine tot mai clar că multe pagini ale istoriei vechi a Europei încă așteaptă să fie citite.