Învăţaţi să fiţi discreţi

Credeţi că este dificil să învăţaţi să păstraţi tăcerea? Cât de mult timp puteţi păstra tăcerea? Pentru mai mulţi dintre noi, acest lucru pare a fi neînsemnat, dar în realitate, nu putem păstra tăcerea nici timp de 5 minute aflându-ne în compania altor persoane. Suntem obișnuiți să punem întrebări și să răspundem la ele, să menținem o conversație. Abilitatea de a păstra tăcerea în lumea modernă pare inutilă și neimportantă.

Încă din copilărie, eu nu sunt prea sociabilă, sunt laconică. Sunt vorbăreaţă doar cu cei mai apropiaţi. Și toată viața mea mă confrunt cu faptul că oamenii nu sunt în măsură să înțeleagă și să accepte tăcerea celorlalţi. Ele nu se pot calma atât timp cât nu rostesc măcar un singur cuvânt, ei doresc să obțină răspunsuri la toate întrebările adresate, să vadă și să audă reacția la poveștile lor, doresc o aprobare verbală, în general, ei întotdeauna doresc cuvinte, fiecare are nevoie de interlocutor, capabil și dornic să mențină palavrageala lor despre tot și nimic.

Marea majoritate a oamenilor nu cunosc tăcerea, ei nu știu cum s-o înțeleagă și o interpretează întotdeauna în felul lor. Am înțeles că sociabilitatea activă este foarte binevenită în societate, iar tăcerea este aparent asocială.

Fiind de multe ori prinsă de cârligul palavragelii, externe și interne, eu de fiecare data regret foarte mult acest lucru. Deseori discuţiile active necesită multă energie, creează agitaţie, leagănă pendula stării liniştite, încurajând gândirea haotică. Este o pierdere de timp, mai degrabă inutilă și susţinerea acesteia.

Toţi din jur vorbesc în mod constant și nu se pot opri. Incapacitatea de a păstra tăcerea este o boală a minţii, o anxietate cronică. Dacă nu vom tăcea, întrebările nu se vor epuiza, ele devin numeroase, aprecierea mediului din jur continuă şi poate dura la nesfârşit, determinarea lucrurilor a devenit un obicei, noi etichetăm tot la ce se referă mintea și gândurile noastre.

Cuvintele pot doar face aluzie la cunoștințe, dar niciodată nu vor conduce la cunoştinţe adevărate. Cuvintele împiedică cunoştinţelor, împiedică creării viziunii. Răspunsurile la toate problemele interne ne dă, în principal, tăcerea. Pentru a cunoaște adevărul, nu avem nevoie de cuvintele altora, avem nevoie doar să ne liniştim și să păstrăm tăcerea (cu toată fiinţa noastră), în Tăcere sunt ascunse posibilităţile pe care nu le suspectăm ...

Cuvintele de multe ori creează numai probleme, anxietate continuă, haos. Mintea - gând - cuvinte - palavrageala - probleme. În minte se naşte gândul, gândul generează cuvintele care se transformă într-o palavrageală şi ne creează probleme (nu în sensul convențional). Rămânând în tăcerea interioară, fără a ne agăța de o idee apărută, noi nu vom permite cuvintelor să nu respecte starea de linişte şi prin urmare nu vom crea probleme, însuşind ceva nou, necunoscut ...

Uneori a vorbi este exact ceea de ce avem nevoie. Vorbiţi, dar fiţi conştienţi și nu vă pasionaţi prea mult. Și învăţaţi să păstraţi tăcerea, cât de dificil nu ar fi.