Jadav Payeng — omul care a crescut pădurea

În 1953, scriitorul francez Jean Giono a publicat un articol intitulat "Omul care a plantat copacii" povestind despre un păstor, care de unul singur a restaurat pădurea. Povestea s-a dovedit a fi atât de înduioşătoare ca mulţi au crezut că personajul principal, Elzear Bouffier, a fost o figură istorică reală, iar autorul - un martor al muncii sale multianuale. Cartea propagată pe gratis a avut succes şi a fost mândria lui Jiono care o lungă perioadă de timp a sprijinit această iluzie. Cu toate acestea, el a recunoscut ulterior că l-a inventat pe Bouffier ca "să trezească în oamenii dragostea pentru copaci, sau, mai degrabă, pentru plantarea copacilor".

Indianul Jadav Payeng niciodată nu a citit cartea lui Giono, dar ar putea fi numit pe bună dreptate Bouffier. Spre deosebire de acesta, el într-adevăr a reuşit să crească pe bancul pustiu de nisip în mijlocul râului Brahmaputra (un afluent al fluviului Gange), o pădure plină de viaţă. Zona verde, care acoperă o suprafaţă de 550 hectare, a devenit habitatul pentru multe specii rare şi pe cale de dispariţie, inclusiv, cel puţin, cinci tigri, unul din care a făcut recent pui.

Locul în care Jadav a luptat de unul singur pentru pădure, este situat în districtul indian Jorham, statul indian Assam, la 350 km de la oraşul Guwahati, şi nu este uşor să-l ajungi. Dacă o anumită secţiune a autostrăzii veţi trece la un drum secundar, peste 30 km veţi găsi malul râului. De acolo, dacă suntem norocoşi pentru a găsi un luntraş, puteţi ajunge la malul de nord al râului. Alte şapte km şi veţi găsi porta lui Payeng. Localnicii numesc zona din jur „Molai Kathoni” (pădurea Molai) - o poreclă lui Payeng în copilărie, Molai.

Istoria evenimentului s-a început în 1979 atunci când apa din inundaţii a scos pe bancul de nisip, în mijlocul râului Brahmaputra, o mulţime de şerpi. Peste câteva zile Payeng, atunci un adolescent de 16 ani, a găsit pe mal amfibienii morţi, arşi la soare. Acel moment a schimbat toată viaţa lui.

"Şerpii au murit de căldură, neavând posibilitatea de a se ascunde în umbra copacilor. M-am aşezat şi am plâns asupra corpurilor lor neînsufleţite. A fost un masacru. Am informat departamentul forestier şi am întrebat dacă aşi putea planta copacii acolo. Mi s-a spus că acolo nimic nu va creşte, şi în schimb mi-au sugerat să încerc să cresc bambus. A fost dureros, dar am făcut-o. Nu a fost nimeni care să mă ajute. Acest lucru nu-l interesa pe nimeni", - împărtăşeşte amintirile Payeng, care are acum 47 de ani.

Băiatul a renunţat la studii şi a lăsat casa, mergând să trăiască pe coastă. Spre deosebire de Robinson Crusoe, el a ales de bunăvoie viţa în izolare. Însă el nu avea Vinerea lui. În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară el iriga şi tundea la necesitate plantele îngrijite. Peste câţiva ani, coasta de nisip s-a transformat într-un desiş de bambus. "Şi atunci am decis să cresc copacii obişnuiţi. Le-am colectat şi am plantat. De asemenea, am adus din sat furnicii roşii şi deseori am fost muşcat de ele. Furnicile roşii modifică proprietăţile solului. Asta a fost o descoperire! "- râde acum Payeng.

În curând fosta coastă de nisip a renăscut pentru o viaţa. Aici au apărut diverşi reprezentanţi de flora şi de fauna, inclusiv speciile pe cale de dispariţie, cum ar fi rinocerul cu un corn, tigrul bengal regal. "După 12 ani, am văzut un vultur. Aici au început să se adune şi păsările migratoare. Căprioarele şi bovine au început să atragă prădătorii ",- relatează omul care cu propriile mâini a creat un ecosistem nou.

Payeng este un expert serios în protecţia mediului înconjurător, parcă a trecut o formare de bază. Cu toate acestea, aşa şi este, numai pregătirea lui, spre deosebire de mulţi alţii, a fost pur practică. "Natura a creat un lanţ alimentar, de ce noi nu putem să-l menţinem? Cine va proteja animalele, dacă noi oamenii, fiinţe superioare, vom începe să le vânăm?"

Suprafaţa de teren verde de 550 de hectare a devenit locul de habitat pentru multe specii rare de plante şi de animale.

Departamentul Silvic din Assam a aflat despre pădurea Molai numai în 2008, atunci când o turmă de elefanţi sălbatici a rătăcit în ea, după o revoltă devastatoare în satele învecinate. Ei au distrus şi coliba sihastrului din pădure. Anume atunci funcţionarul din departamentul mediului şi specialist în protecţia pădurilor, Gunin Saikia pentru prima dată s-a întâlnit cu Jadav Payeng .

"Am fost surprinşi să găsim pe o coastă de nisip o pădure atât de deasă. Localnicii ai căror case au fost distruse de o turma de elefanţi, au dorit s-o taie, însă Payeng le-a propus în schimb viaţa lui. El se poartă cu copacii şi animalele de parcă ar fi proprii lor copii. Văzând acest lucru, am decis să ne alăturăm acestui om", - spune Saikia. "Suntem impresionaţi de acest om. El face acest lucru mai mult de 30 de ani. În orice altă ţară, el ar fi fost un erou. "

Cu timpul pe coasta de nisip s-a format un nou ecosistem

În ciuda respectului brusc, în acel timp Payeng nu s-a aşteptat la nici un fel de ajutor din partea statului. Numai în anul trecut secţia forestieră publică şi-a asumat activitatea de plantare a arborilor în zona de 200 de hectare.

Între timp, istoria pădurii a trezit interesul unui membru al Parlamentului indian, Bijoy Krishna Handique, reprezentând al Jorhat-ului (adunarea de stat în India - trad.) . El a spus că intenţionează să înainteze o propunere privind includerea teritoriul în cauză în fondul de rezervă exclus din circuitul agricol conform prevederilor legii pentru protecţia naturii sălbatice din 1972. Şi dacă în India va apărea încă o rezervaţie, Payeng va fi incredibil de fericit.
Payeng continuă să apere pădurea de atentatele localnicilor casele cărora au fost distruse de o turmă de elefanţi rătăciţi în sat.

Sursa: facepla.net