Magia pietrelor din Karelia

Karelia, situată în partea de nord-vest a Rusiei, poate fi pe bună dreptate considerată o zonă megalitică, pentru că aici, de secole, cultul pietrelor avea trăsături specifice, alcătuind o parte esențială a culturii autohtone.
Filosoful roman Celsus în sec. II e.n. scria despre existenţa unei învăţături străvechi, răspîndite în Egiptul Antic, Asiria, Hiperborea, la druizii celţi şi geţi. Azi în faţa noastră au rămas doar relictele misterioase, urme ale acestei învăţături – construcţii megalitice ce cîndva deţineau funcţii astronomice, religioase şi magice. Construcţii folosite ca instrument şi remediu de utilizare a puterilor naturale şi supranaturale ascunse.
Cele mai răspîndite erau pietre de cult, cu imagini sculptate, care în Rusia se numesc "sledoviki." Ele sunt foarte diferite, atât în mărime cît şi în măsură de prelucrare. Diferă și natura imaginilor de pe ele, ce variază larg - de la imagini bine pronunţate cu caracter artificial pînă la urme neclare și puţin exprimate.
Dar toate au un character comun şi idescutabil – conştiinţa populară le caracterizează ca „Divine”, „Satane”,”Dracice”, „Zeeşti” sau sfinte.
Aceste pietre sunt foarte diverse ca origine, ca formă, ca mărime, după tipul imaginilor păstrate – unele imagini conţin forme de urme umane, de păsări, de animale (urs, lup), scene de vînătoare, chipuri de oameni şi animale.
Majoritatea cercetătorilor le datează cu sfîrşitul mileniului III- începutul mileniului II înaintea e.n.
Timp de secole băştinaşii păstreză legendele despre provinienţa acestor pietre şi a imaginilor (sculpturilor, desenelor, urmelor) de pe ele. De obicei pietrele- „sledoviki” se consideră avînd proprietăţi miraculoase şi vindecătoare.
Una din legendele de provinienţa sa, păstrată de autohtoni, ne povesteşte că în vremuri străvechi oamenii erau capabili să comunice cu plante şi animale, puteau schimba structura pietrei, făcînd-o moale ca lutul şi astfel uşor creau imagini, ce au ajuns şi pînă azi. Da, zic bătrînii autohtoni, asta se contrazice cu ştiinţa contemporană, dar în schimb „înseamnă mult pentru viaţă”.
Exista o mulţime de dovezi cu privire la proprietățile vindecătoare ale acestor pietre. Localnicii spun că apa, care se acumuleaza in nișele lor, a ajutat o mulțime de oameni, trătîndu-le diverse boli de piele. Şi până azi, mulți locuitori din Karelia sunt ferm convinşi că pietrele misterioase au puteri magice.

Totodată, nu se ştie cînd a apărut tradiţia de adorare a sa, cultul său, şi există oare relații cu careva culturi sau tradiții religioase.
Oricum rămîn fără explicaţii oficiale semnele, „înscripţiile” necunoscute de pe aceste pietre. Părerea oficială cercetătorilor de la Institutul de Geologie din Karelia este că marcajele și urmele de pe pietre au origine naturală. Am putea fi complet de acord cu această opinie, dacă localnicii nu descopereau proprietățile curative ale apei, precum și nu existau alte întrebări misterioase, la care este imposibil de răspuns. Pietrele din Karelia îşi păstrează taina.