Memorium pelerinului prin Europa (Partea I)
Memorium pelerinului prin Europa (Partea I)
În lume există locuri speciale, nimerind în care omul are o şansă de a se schimba spre bine. Pur şi simplu, ele au ceva, ce dispune oamenii pe un alt val “supralumesc”. Anume aceste locuri hinduşii îi numesc “pod spre cer”.
Dar în India, totul este simplu, religia lor nu s-a schimbat de mii de ani; în Europa este mai dificil, dar locurile speciale totuţi există; poate este vorba de însăşi energia Pământului, care este mai puternică în anumite puncte, dar, propabil, şi de ceva altul. Dar, aceste locuri, cu siguranţă, există, şi multe dintre ele au fost cunoscute de zeci de secole. Despre astfel de locuri vreau să povestesc.
Mont Saint-Michel
Mont Saint-Michel, Muntele Sf. Mihail din nordul Franţei este cunoscut sub numele de "a opta minune a lumii."
Este o insulă-munte-mănăstire la hotarul între Normandia şi Bretania. Conform legendei, anume aici s-a terminat lupta între Arhanghelul Mihail şi Sătană în chip de dragon.
Mănăstirea a fost fondată în anul 708 de către arhiepiscopul Aubert, la care în vis a venit însuşi Arhanghelul Mihail, şi a poruncit să fie construită pe insula-munte o biserică. La început, episcopul nu a ţinut seama de semn, dar în noaptea următoare, îngerul s-a ivit din nou şi ca episcopul să nu mai fie pus la îndoială, l-a lovit cu degetul în cap. Dimineaţa următoare arhiepiscopul a simţit o gaură în capul lui şi a crezut cu tărie în vis, el a început să construiască o mănăstire. În craniul lui Saint Aubert, păstrat în mănăstire, într-adevăr este o adâncitură foarte pronunţată.
Victor Hugo a numit Mont Saint-Michel "piramida în ocean." Şi într-adevăr semănă. Este o stâncă imensă de granit de 80 de metri, pe partea de sus a cărei se ridica o mănăstire înaltă. Spectacolul este incredibil şi fantastic.
În Evul Mediu Mont Saint-Michel a fost unul dintre principalele locuri de pelerinaj din Europa. Anterior acest munte a fost numit Mont Gargant – anume de aici, provine numele protagonistului din cartea lui Rabelais “Gargantua şi Pantagruel”: specialiştii explică că, în această carte, într-un mod simbolic, este descrisă călătoria sacră prin liniile de energie din Franţa, care, în cele din urmă, rezultă pe Muntele Saint-Michel.
Şi locul acesta este cu adevărat uimitor, plin de spirit.
Stonehenge
În Anglia, pe câmpia Salisbury se înalţă una dintre cele mai misterioase construcţii din lume - un inel, compus din pietre de o dimensiune titanică. Este Stonehenge. O altă asemănătoare nu există nicăieri în lume. Conform ştiinţei moderne, Stonehenge a fost construit aproximativ cu patru şi jumătate mii de ani în urmă. Pietrele de o înălţime de patru metri şi de o greutate de douăzeci şi cinci de tone, se aliniază câte două cu grinde de trei metri mai sus şi formează un cerc de treizeci şi trei de metri. Majoritatea pietrilor în mod, necunoscut de savanţi, au fost aduse din carieră, situată la aproximativ patruzeci de km de acest loc. Însă unele pietre provin din alte locuri ale Angliei, destul de îndepărtate de la Stonehenge.
Experimentele contemporane arată că, acest lucru, pur şi simplu, nu a putut fi construit în acele timpuri. Cu toate acestea, iată-l.
Unele legende spun că această construcţie incredibilă a fost construită de magicianul curtean al lui regale Artur, Merlin, iar pietrele au fost aduse de uriaşii sau transferate prin magie în aer. Este cunoscut faptul că în solstiţiul de vară prima rază solară străluceşte direct în centrul acestei structure, iar oamenii de ştiinţă au descoperit că toată această structură este adaptată la stele şi planete din sistemul solar cu o exactitate incredibilă, chiar şi pentru zilele de astăzi.
Dar faima lui Stonehenge nu constituie numai acest lucru. Martorii oculari spun că, în interiorul inelului este o energie foarte specială. Oamenii care ajung acolo, adesea se simt inexplicabil - iar unii chiar cred că se deplasează în timp. Dar, cum se spune: mai bine o dată să vezi, decât să auzi o sută de ori.
Santiago de Compostela
Mai mult de o mie de ani, scopul principal al pelerinilor din întreaga Europă este Santiago de Compostela; este o cale atât importantă că pentru ea au inventat chiar şi un cuvânt special: Camino de Santiago. Mersul de-a lungului "Camino de Santiago" – este un caz special: acolo terbuie să mergi pe jos şi mulţi oameni încă mai fac mai mult de o mie de km pentru a ajunge acolo.
Santiago de Compostela este un oraş de pe coasta de vest a Spaniei, unde într-o catedrală medievală zac rămăşiţile lui Apostol Iacov. Legenda spune că, după executarea apostolului în Ierusalim, trupul său a dispărut şi a fost găsit din nou doar în 835 de către episcopul spaniol Theodomir. Minunata stea mişcătoare i-a arătat calea spre sicriu plutitor al lui Sf. Iacov, acoperit cu scoici de mare pentru o impenetrabilitate şi, prin urmare, pe deplin conservat. De atunci, toţi pelerinii, care merg la Santiago de Compostela, poartă cu mândrie căciula de o fromă specială cu o scoică cusută pe ea.
Însuşi cuvântul Compostela provine din latină “campus stellae” – colina stelei.
Ca şi multe locuri sacre, acest loc, unde astăzi se află Santiago de Compostela, a fost considerat special timp de multe secole înainte de creştinism. Conform legendelor celtilor vechi, anume aici se adunau sufletele celor morţi pentru a urmări soarele la vest - şi acele suflete, care s-au dovedit a fi nedemne de călătorie, rămâneau în Spania şi terorizau populaţia locală, care le numea respectuos "Santa Compaña" - "Sfânta Compania".
Cultul Madonei Negre
În multe biserici din Franţa şi Spania puteţi atrage atenţia la faptul că statuile antice ale Madonei, difereau prin culoare de piele foarte întunecoasă. Cultul Madonei Negre a fost răspândit în toată Europa de Sud. Motive pentru apariţia şi popularitatea acestor statui istoricii, în ciuda abundenţei ipotezelor diverse, nu pot explica. Dar cea mai renumită statuie a Madonei Negre este situată în partea de nord a Franţei, în Catedrala Chartres (Cathédrale Notre-Dame de Chartres).
Catedrala Chartres este unul dintre cele mai uimitoare şi sacre locuri din Franţa. Ea este considerată binemeritat un exemplu perfect al geometriei sacre, şi în acelaşi timp - o capodoperă de arhitectură gotică. Pe podeaua catedralei, este garnisit cu mozaicuri un labirint misterios - ce înseamnă acesta, şi de ce el este acolo - nimeni nu ştie.
Aşa cum se întâmplă adesea cu temple mari, la locul unde el este acum, cu mult timp înainte de epoca noastră a fost un sanctuar, dedicat Marei Zeiţe. Iar specialiştii spun că catedrala Chartres este construită pe unul dintre cele mai importante noduri de energie ale planetei: cu alte cuvinte, într-un loc unde puterea sacră a Pământului se arată, în mod clar, pentru toată lumea.
Mănăstirea Montserrat
Şi nu departe de Barcelona, în munţi, la o altitudine de un kilometru şi jumătate se află Mănăstirea Montserrat. "Montserrat" înseamnă "munte ascuţit" - şi, într-adevăr, aspectul ciudat al acestor roci uimeşte, chiar şi la distanţă. Acesta este al doilea loc de pelerinaj în Spania după Santiago de Compostela. Din secolul al XII-lea acolo merg pelerinii pentru a aduce omagii statuiei miraculoase - din nou –Preasfintei Maicii Domnului de culoare neagră.
Conform tradiţiei bisericeşti, această statuie a fost sculptată de însuşi evanghelistul Luca, adusă în Barcelona de Sf. Petru, şi multe secole a fost ascunsă de sarazini într-o peşteră de munte, şi odată găsită de către păstori în anul 880. Noaptea ei au păscut oile lor şi au fost foarte surprinşi atunci când din partea de sus a muntelui a început să răsune cântece şi să se lumineze. Păstorii au spus despre acest fapt preotului, care, în noaptea următoare li s-a alăturat şi a văzut toate la fel. Luând-o ca o poruncă din sus, s-au urcat şi au descoperit într-o grotă mică în partea de sus a muntelui statuia neagră a Maicii Domnului.
Şi de atunci în fiecare an la mănăstirea de munte se ridică mai mult de un milion de pelerini din întreaga lume. Se spune, că atingerea de statuia Madonei negre vindecă şi chiar poate da o capacitate de vindecare. Iar unii cred că Montserrat este cel mai probabil loc de tăinuire al Sfântului Graal.