MOLDOVENII.MD

Meșterul care a transformat un sat pe moarte într-o lume de basm (+Foto)

La răscrucea a două drumuri din satul Foșnea, raionul Jukovski, călătorul este întâmpinat de o veche cruce de lemn, ușor înclinată, cu chipul lui Hristos. Dacă pornești spre dreapta, drumul te conduce către alte „ființe” misterioase, împietrite parcă la vederea omului. Iată un duh al pădurii, cu părul asemenea unor rădăcini noduroase, care te privește posomorât. O tânără frumoasă ieșită la mal abia reușește să-și acopere goliciunea cu o frunză. O barză din lemn și-a îndreptat privirea spre cer, așteptând întoarcerea puilor. Alături de ea stă liniștită înțeleapta sa prietenă, șarpele. Un diavol păros privește pieziș trecătorii, punând la cale o nouă poznă. Iar chiar lângă drum doarme liniștit pe un ciot un idol tăcut, prins într-o pânză de păianjen.

Viață acestor sculpturi din lemn le-a dat meșterul local Ghenadi. În urmă cu 22 de ani, el și soția sa s-au mutat în acest sat care astăzi este pe jumătate părăsit. Ei au prins încă vremurile când localitatea era prosperă. Odinioară, satul era un important centru de târguri și comerț. Astăzi au rămas doar câteva case locuite, iar în weekenduri și pe timpul verii aici vin mai ales proprietarii de case de vacanță.

În schimb, acest loc pitoresc și retras este perfect pentru creație. Ghenadi realizează sculpturi din lemn. În opinia lui, adevăratul creator este natura, iar pe sine se numește cu modestie doar coautor.

— În natură totul este autentic, nu artificial, spune meșterul. Natura însăși a creat forme originale, fără colțuri și muchii. Fiecare nod este diferit și unic, asemenea unei amprente. Din fiecare cioată poate ieși ceva deosebit.

Ghenadi spune că el doar observă aceste creații aproape terminate și îi ajută pe oameni să le vadă. Uneori ideile îi apar în vis, iar apoi merge prin pădure și găsește tot ce îi trebuie.

— Cu cât buștenii sunt mai strâmbi și mai noduroși, cu atât mai bine!

Din mâinile sale, simplele conserve se transformă în omuleți rotofei din metal, o omletă devine o natură statică demnă de pictorii olandezi, iar chiar și o baltă capătă chip cu ajutorul unor crenguțe.

Casa sa seamănă cu un muzeu. Lucrările sunt atât de numeroase încât nu mai încap în camere și își așteaptă rândul în cutii. Aici găsești de toate: tablouri realizate pe scoarță de mesteacăn și în ulei, reprezentând flori, copaci și biserici; un spirit al casei așezat comod pe o roată de lemn; un bătrân înțelept făcut din scoarță de mesteacăn; bufnițe de toate formele și culorile, șerpi și un păun mândru.

Vecinii îi numesc în glumă pe soți „Petrovici”, deoarece au același patronimic. În 2019 au sărbătorit jumătate de secol de viață împreună. S-au apropiat datorită pasiunii comune pentru turism. Nu au făcut parte din vreun club turistic, însă în tinerețe au călătorit mult, ajungând chiar și la Baikal. În fiecare concediu locuiau în corturi, în natură, împreună cu copiii. Păstrează și astăzi legitimațiile și insignele turiștilor din URSS.

Dacă nu ar avea o gospodărie atât de mare, ar continua să călătorească și acum. Gâștele, rațele, găinile și caprele îi țin legați de loc. Au chiar și un porumbar. Ferestrele casei lor fermecătoare sunt unite cu o volieră în care zboară canari.

Mutarea la sat a fost influențată de perioada perestroikăi, când în țară domnea haosul, iar artiștii nu mai erau căutați. Atunci Ghenadi a decis să se stabilească în mediul rural. Ludmila a continuat încă câțiva ani să lucreze în Briansk, până la pensionare.

— În fiecare săptămână veneam încărcată cu sacoșe. De la tren ajungeam acasă cum puteam: cu căruța, tractorul, mașina sau motocicleta, își amintește Ludmila. Toate sărbătorile, weekendurile și concediile medicale le petreceam la sat.

Ghenadi a studiat în regiunea Moscovei și a fost șeful grupei la Colegiul de Artă și Industrie „V. M. Vasnețov” din Abramtsevo. În 1967 și-a încheiat serviciul militar. A lucrat ca artist la Combinatul de Lână din Briansk și la Palatul de Cultură „D. N. Medvedev”. A realizat decoruri pentru numeroase spectacole, unul dintre ele purtând titlul „Nu împușcați lebedele albe”. Mărturisește că a creat artă toată viața, de când se știe.

Astăzi este o personalitate cunoscută în regiune. Oameni din întreaga regiune Briansk vin să-i admire lucrările. Uneori are vizitatori de trei ori pe săptămână, alteori nu îi trece pragul nimeni timp de o lună. Mulți doresc să cumpere ceva ca amintire. Vizitatorii veniți din Moscova pleacă adesea cu mai multe tablouri deodată.