Mineritul de uraniu în Marele Canyon interzis (+Foto)

Creşterea preţurilor la uraniu, remarcată în ultimii ani, a mărit poftele companiilor care doresc să obţină profit în detrimentul măruntaielor planetei. Demersurile nenumărate depuse pentru prelucrarea celor vechi şi deschiderea noi mine în zonele adiacente Parcului Naţional "Grand Canyon", în Arizona. Marele Canion a fost trecut pe lista obiectelor din Patrimoniul Mondial Natural de către UNESCO în 1979, dar comercianţii nu s-au îngrijorat prea mult, deoarece anume aceste zone protejate conţin cel mai bogat în uraniu minereu din America de Nord. Cu toate acestea, Ministerul Afacerilor Interne din Statele Unite au impus un „veto” pe această idee.

Marele Canion nu este doar un obiect geologic interesant. El este întruchiparea vie a evoluţiei timpului pe Pămînt: 65 milioane de ani în urmă pe acest loc – atunci o vale – a curs un rîu, numit Colorado (în spaniolă "roşu"). Mişcarea scoarţei Pămîntului a dus la ridicarea platoului, care a schimbat unghiul şi viteza scurgerii apelor.

Apa a ros piatra, spălând, în primul rând, suprafeţele calcare în vrac, iar apoi şi-a croit drumul prin rocile mai vechi - gresii şi şisturi.

Aproximativ cu 5-6 milioane de ani în urmă, fluxul a ajuns la granituri cele mai solide şi mai vechi, la o adîncime de 1.600 de metri, care au cedat foarte lent la presiunea apelor. De atunci Marele Canion a rămas practic neschimbat, şi rîul Colorado, care a văzut multe, uneori plin de noroi şi turbulent, ascunde în defileul larg adevărate capcane subacvatice: nisip, argilă, pietriş, pînă la bolovanii uriaşi, alunecaţi pe partea de jos a rîului.

Marele Canion este unul din puţinele locuri de pe Pămînt care descoperă pentru oamenii de ştiinţă o cronică de piatră, bine conservată şi extinsă, a patru ere geologice ale evoluţiei naturii - din antichitate pînă în prezent.

Biodiversitatea modernă în Parcul Naţional "Marele Canion" este reprezentată de diverse zone "înalte". Partea de jos a defileului este un peisaj tipic mexican: aici au găsit adăpostul lor de origine cactuşii, yucca şi agave. Mai sus cresc arborii foioşi – stejarii, sălcii şi mesteceni vechi. Deasupra şi-au împrăştiat coroanele luxuriante de conifere şi ienuperi. Fauna din această zonă este foarte bogată în păsări (100 de specii) şi mamifere rari (în total 60 de specii) şi peşti - clean cu cocoaşă (gila cypha), care necesită o protecţie specială, conform datelor Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

Războiul cu exploatatorii petrolului pentru această bogăţie internaţională, activiştii "verzi" din diferite organizaţii non-guvernamentale americane au început în 2008. În Statele Unite, au avut loc mitinguri publice, ecologiştii au luat cu asalt pragurile reşedinţei Curţii Federale. Această presiune asupra administraţiei SUA a condus la un rezultat mult-aşteptat: în octombrie 2011 a fost introdusă o interdicţie de douăzeci de ani la dezvoltarea uraniului pe teritoriu de patru mii de kilometri pătraţi de terenuri publice în jurul parcului naţional.

Organizaţia non-guvernamentală "Centrul pentru Diversitate Biologică" astfel a comentat victoria "verzilor": minele de uraniu ar fi otrăvit în mod inevitabil izvoarele, rîurile, precum şi căile navigabile pe întregul Colorado, ar fi afectat în mod negativ un număr mare de specii de animale sălbatice şi ecosisteme în întregime. Din fericire, moratoriul pe dezvoltarea noilor mine, intrat în vigoare, este o barieră legislativă de încredere faţă de orice încercare de a revigora minele vechi.

Probabil că, guvernul SUA îşi dă seama că este imposibil să se dea chiar o speranţă slabă şi o posibilitate de a ridica mînă asupra teritoriului protejat, mai ales "parcul naţional". În caz contrar, aceeaşi soartă ar fi păţit rapid şi alte rezervaţii. Dar ecologiştii, etern vigilenţi, întotdeauna vor fi la datorie: pentru a garanta siguranţa celor mai unice locuri ale planetei noastre.

Sursa: facepla.net