Minunea arhitecturală a Indiei — vechiul puț Rani-ki-vav (+Foto)

Rani-ki-vav (Rani Ki Vav) este unul dintre cele mai cunoscute puțuri din India. A fost construit în secolul al XI-lea în orașul Patan (statul Gujarat), pe malul râului Sarasvati, la ordinul reginei Udayamati în memoria soțului ei decedat. Cu timpul, puțul s-a umplut cu nămol, iar arheologii au reușit să-l restaureze complet abia la sfârșitul anilor 1980, descoperind cu surprindere că acest ședevru arhitectural s-a păstrat în întregime.

Primele puțuri au apărut în India în secolul al III-lea î.Hr., din cauza climei uscate. Inițial, săpau o groapă primitivă în solul nisipos, unde se acumulau apele subterane, dar mai târziu au transformat aceste rezervoare în adevărate monumente istorice. Rani-ki-vav a fost construit în perioada în care măiestria arhitecților indieni a atins apogeul. Stilul construcției puțurilor în trepte, pe mai multe niveluri, a primit numele de Maru-Gurjara

Numele „Rani-ki-vav” se traduce ca „puțul în trepte al reginei”. Construcția are forma unui con inversat, scara fiind împărțită convențional în șapte părți, fiecare decorată cu sculpturi. În total, există peste 500 de sculpturi mari și 1000 de sculpturi mai mici. Rezervorul de apă se află la o adâncime de 23 de metri.

Sub ultima treaptă care coboară spre apă, există un tunel cu o lungime de 30 km. Acesta duce la orașul Sidhpur, situat lângă Patan. Acest pasaj secret a fost construit pentru evacuarea regelui în caz de război, dar acum este baricadat cu pietre.

În secolul al XIII-lea, în urma unui cutremur puternic, râul Sarasvati a dispărut, iar puțul a rămas sub dărâmături timp de șapte secole. Arheologii au redescoperit Rani-ki-vav acum mai puțin de 30 de ani, iar la 22 iunie 2014 acesta a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.