MOLDOVENII.MD

Mituri despre viața la sat

În lume există deja foarte mulți oameni norocoși care au înțeles cum am fost înșelați timp de decenii, fiind ademeniți spre orașe, și care încearcă să evadeze din aceste cuști de beton spre libertate — înapoi la condițiile naturale de viață, la munca plină de bucurie și sens, la produse adevărate, apă curată, frumusețe și armonie… Tendința salvatoare de a se muta din orașe la sate prinde treptat putere. Însă acest proces revigorant este puternic frânat de miturile învechite din perioada perestroikăi și post-perestroikăi, create cu același scop — de a atrage cât mai mulți oameni în orașe, unde le poate fi impusă mai ușor munca necesară sistemului și unde masele sunt mult mai simplu de controlat.

Prin mass-media și televiziune ni s-a băgat și ni se bagă în continuare în cap ideea că satul este un loc pentru ratați, că acolo au rămas doar bătrânii și proștii, fără a-i mai socoti pe alcoolici, că nu există posibilități de trai fiindcă nu este de lucru și că toți locuitorii satelor sunt un exemplu de înapoiere și prostie… De aceea, pentru a decide să ne mutăm la sat, trebuie și acum să depășim anumite frici subconștiente, să suportăm reacțiile dramatice ale prietenilor și rudelor când află „vestea”, să fim cuprinși periodic de îndoieli și să ne simțim ca „ultimii mohicani” într-o mare de neînțelegere și respingere generală. Este greu. Dar posibil de depășit. Mai ales dacă știm dinainte că toate miturile despre sat sunt o minciună deliberată.

Mitul sărăciei de la sat

Acest mit s-a înrădăcinat atât de profund în viața noastră, încât chiar și locuitorii satelor cred în el! Au serviciu, au venit suplimentar din cultivarea produselor agricole, au câteva case în gospodărie (cu încălzire autonomă!), plus o mulțime de anexe și garaj, au grădină și beci plin cu produse naturale, au mașină, motocicletă și scuter, fără a mai socoti zecile de biciclete, au multe animale domestice, își schimbă hainele și încălțămintea în fiecare sezon, dar continuă să se plângă de viață: „trăim în sărăcie — doar suntem de la țară…” Orice locuitor al orașului, chiar și proprietarul celui mai luxos apartament, este mult mai lipsit de toate acestea în comparație cu voi!

Mitul despre bătrâni

Da, în sate sunt într-adevăr mulți bătrâni (ca și în orașe, de altfel). Dar sunt și suficienți tineri. Aici, la fel ca oriunde, se întemeiază familii și se nasc copii. Doar că mamele cu cărucioare nu se plimbă permanent pe străzi. Nu au nevoie — fiecare are propria curte și propriul loc de joacă, unde copilul poate petrece toată ziua în aer liber fără să fie văzut de străini. Iar copiii mai mari au atât de multe ocupații interesante — de la scăldatul în râu până la construirea colibelor după grădină — încât pur și simplu nu îi interesează să hoinărească pe străzi, cum sunt nevoiți să facă adesea copiii din orașe. În schimb, bunicii adoră să stea în grupuri pe băncile din fața porții și să fie vizibili. De aici și mitul că satele sunt populate doar de bătrâni… Dacă aici ar trăi numai bătrâni, satele ar fi dispărut demult!

Mitul alcoolismului la sat

Da, în sate există bărbați și femei care consumă alcool. Dar sunt mult mai puțini decât în orașe. Pur și simplu pentru că populația este redusă și astfel de oameni sunt cunoscuți de toată lumea. Toți alcoolicii și leneșii sunt „la vedere”, despre ei se vorbește și se bârfește constant, mai ales de către bunicuțele de pe bănci, și astfel pare că alcoolul ocupă o mare parte din viața satului. În plus, dacă fiecare spune că vecinul lui este alcoolic, aceasta este percepută ca o caracteristică a întregului sat. Însă cei veniți din oraș nu știu că la sat toți se consideră vecini, iar jumătate din sat poate vorbi despre același om. Totodată, în sate există foarte mulți oameni care nu consumă deloc alcool.

Mitul despre proști

La fel ca și în cazul mitului despre alcoolism. Locuitorii orașelor nici nu își imaginează câți oameni bolnavi trăiesc în blocurile lor, adesea nici măcar nu știu cine le este vecin. În schimb, la sat toată lumea îi cunoaște pe toți — și pe cei sănătoși, și pe cei bolnavi. Însă, spre deosebire de oraș, atitudinea față de persoanele cu dizabilități este aici mult mai umană și mai caldă. La sat astfel de oameni sunt salutați și acceptați. În oraș — evitați.

Mitul „lipsei de cultură”

Dacă prin „cultură” înțelegem restaurante fast-food și localuri cu relații impersonale și ipocrite față de clienți, atunci într-adevăr satul are puțină astfel de „cultură”. Dacă prin „cultură” înțelegem teatre și cinematografe unde actorii joacă pe bani „dragostea”, „demnitatea” și „onoarea”, atunci și această „cultură” este puțină aici. Dacă prin „cultură” înțelegem concerte și stadioane unde oamenii idolatrizează „vedete pop” sau sportivi obsedați de faimă, atunci satul este sărac și în acest sens. Dar dacă numim cultură bogăția lumii vii, frumusețea și puritatea naturii, atunci nimic nu se compară cu satul. Fiecare caută cultura de care are nevoie.

Mitul mortalității ridicate din cauza lipsei medicinei

Da, de la sat până la cel mai apropiat spital pot fi câteva zeci de kilometri. Dar asta nu înseamnă că locuitorii satelor suferă din lipsa serviciilor medicale. Oamenii de la sat se îmbolnăvesc rar! Mai ales copiii. Alimentația naturală, aerul curat și activitatea fizică regulată au un efect extraordinar asupra organismului. Chiar și orășenii recunosc că oamenii de la sat sunt mai sănătoși. Au mai rar dureri de cap, probleme digestive sau depresii. Pur și simplu nu au timp pentru asemenea lucruri. În oraș, oamenii sunt permanent preocupați de sănătatea lor. În sat însă rar întâlnești oameni slăbiți și lipsiți de vlagă.

Mitul șomajului la sat

Da, în sate există mai puține opțiuni de muncă decât în oraș. Dar muncă există mereu! Cine vrea să lucreze pentru altcineva poate găsi fermieri care oferă salarii stabile. Există și ateliere de reparații auto, construcții, producere de mobilier și multe altele. Însă și mai mare este posibilitatea de a lucra pentru tine însuți. Aici fiecare își poate valorifica talentele aproape fără concurență și fără limite. Trebuie doar dorință și minte.

Spre deosebire de orășenii care caută permanent „o carieră mai bună”, mulți dintre cei care au rămas la sat și au început să muncească încă din tinerețe au obținut rezultate impresionante. Unii au devenit fermieri prosperi, alții dețin utilaje agricole, stupine, ateliere sau mici fabrici de produse naturale. Fără capital inițial și fără relații. În oraș, asemenea lucruri sunt mult mai greu de realizat.

Mitul „înapoierii”

Locuitorilor orașelor le este convenabil să creadă că oamenii de la sat sunt „înapoiați”. Aceasta îi liniștește și îi împiedică să observe cât de săracă și lipsită de culoare poate fi viața urbană în comparație cu viața simplă și autentică de la sat. În realitate, mulți dintre cei care fug la oraș caută doar posibilitatea de a evita munca reală. La sat trebuie să lucrezi cu mâinile și cu mintea.

Orice băiat de la sat poate depăși prin dezvoltare personală și spirit antreprenorial mulți „specialiști” de la oraș. Aici oamenii învață devreme responsabilitatea, gospodărirea și independența.

Și încă ceva despre „înapoiere”. Satul chiar a rămas în urmă față de oraș într-un anumit sens — aici s-au păstrat mai bine valorile tradiționale, relațiile simple și apropierea de natură. Mulți aleg viața la sat tocmai pentru liniște, siguranță și dorința de a-și crește copiii într-un mediu mai sănătos și mai apropiat de natură.

Dumnezeu să vă dea să trăiți într-un sat „înapoiat”! Cel puțin veți crește copii sănătoși și fericiți. Copiii de la sat cresc având în jur o lume vie, naturală și frumoasă. Iar aceasta este o adevărată bogăție.