MOLDOVENII.MD

Noua ordine sacrală şi Piramida mondială a puterii

Primăvara anului 2020 a devenit timpul în care noi am reuşit să vedem adevăratul chip al lumii noastre, fără ochelarii de cal, pe care ni-i pusese mass-media mondială şi internetul. Realitatea s-a dovedit a fi neunivocă.

Ei cunoşteau ceva?

Pe fundalul crizei, a devenit limpede dedublarea realităţii noastre şi a piramidei sociale în care trăim. Ieri încă mai credeam că lumea integrată total a comunităţii postindustriale, informative este o realitate pentru toţi şi fiecare. Dar criza pandemiei a dezgolit esenţa lucrurilor. A reieşit, că noi trăiam într-o lume cu nouă niveluri. Unii cunoşteau că se apropie o criză, alţii nici nu bănuiau de existenţa ei. Unii politicieni, economişti, savanţi ani în şir s-au aflat într-un spaţiu informaţional care le permitea să presupună, mai exact – să cunoască esenţa catastrofală a viitorului. Şi nu e de mirare, căci anime ei pregăteau acel viitor. Alţii trăiau într-o societate a spectacolului, în care continuă să trăiască şi după şocul pandemic.

Societatea spectacolului era nemiloasă faţă de păturile de jos, inculte. Iar cei de sus pregăteau ziua următoare, fără a se îngrijora de problemele etico-morale. Am putea presupune, deci, că şi Angela Merkel, şi Boris Jonson, şi Bill Gates ştiau din timp ce va fi. Nu ştiau doar în ce zi anume. Probabil, şi liderul rus ştia ceva, pentru că a încercat să schimbe sistemul şi aparatul de administrare a statului în condiţiile viitoarelor provocări. Marea Britanie, care în aparenţă inexplicabil a părăsit grabnic UE, în persoana elitelor sale, poseda informaţii ascunse de ochii profanilor. Toate acestea vorbesc despre faptul, că ierarhia socială, piramidă mondială a elitelor demult fusese stratificată. Unele niveluri nu cunoşteau nimic, altele nu doar posedau informaţia – ele pregăteau marile zguduiri ale viitorului.

Este evident, că structurile administrării mondiale nu sînt un simplu aparat operativ, ci unul analitic. Un aparat care este preocupat de serviciile de securitate a celor care controlează acest sistem social-politic. Cineva poate fi mirat, însă piramida ierarhică mondială avea structuri ce activau în această direcţie, fiind gata să-şi proiecteze forţele spre viitor şi să-l influenţeze.

Control şi evidenţă

Încă la finele sec. ХХ, la 19 octombrie 1994, organizaţia americană privată cu denumirea ”Consiliul pentru relaţii internaţionale” a aprobat așa-numitul ”Proiect al securităţii globale”. În conformitate cu acesta, a fost creat Forul Mondial (FM) - o structură care, după conferinţa din San Fransisco, în septembrie 1995, a devenit veriga coordonatoare de legătură între reprezentanţii Consiliului pentru relaţii internaţionale, Clubul Bilderberg şi Comisia trilaterală. Tot acolo, Zbigniew Brzezinski, cunoscut politician, consilierul preşedintelui Jimmy Carter în probleme de securitate naţională, a declarat: „Globalizarea administraţiei mondiale nu este un act benevol sau de bunăvoinţă, ci un proces inevitabil care trebuie controlat”.

Tot atunci apăruse discuţia privind viitorul administraţiei mondiale, ale cărei participanţi activi erau George Bush, Zbigniew Brzezinski şi Margaret Thatcher. A participat la ea şi Mihail Gorbaciov. Fostul secretar general al CC al PCUS a propus formarea Cărţii Pămîntului – „Proiectul de lege privind drepturile planetei”, pe care reprezentanţii civilizaţiei noastre ar fi obligaţi să-l respecte. Dar cel mai interesant este faptul că mulţi militanţi au propus restricţionarea drepturilor ONU, dat fiind că aceasta reprezintă elitele statelor, politica cărora împiedică realizarea planurilor guvernării mondiale. Şi deci ONU trebuia tansformată într-un operator tehnic, care să existe conform instrucţiunilor guvernului secret.

Cum vor fi restricţionate drepturile statelor naţionale era tăinuit, dar unele informaţii au ajuns totuşi în mass-media. Spre exemplu, fosta prim-ministră britanică Margaret Thatcher a declarat deschis că cele mai grave probleme nu trebuie lăsate la discreţia ONU şi a concluzionat, că acestea vor fi soluţionate de o altă instituţie, mai potrivită pentru aceasta. Iată o ilustrare perfectă a faptului cum activează piramida administrării mondiale. Este o activitate ipocrită: anumite reguli – pentru masele sociale profane şi elitele naţionale, pentru clasa medie a lumii, ale cărei drepturi azi se reduc şi se nimicesc, altele – pentru eşaloanele de sus ale ierarhiei mondiale. ONU este o instituţie a maselor care mîine trebuie să nu mai înţeleagă esenţa provocărilor istorice, iar alte instituţii – pentru noul aparat de administrare a lumii.

Următoarea conferinţă de acest fel, cea din 1996, a continuat acţiunile staff-ului operativ. Şi acolo au răsunat declarații destul de curioase. Spre exemplu, unul dintre vorbitori a declarat deschis:” Dacă vom reduce populaţia globului cu 90%, nu vor mai exista oameni care să producă pagube ecologice”. Vedeţi ce raţionamente au reprezentanţii elitelor mondiale, care cred că noi putem fi conduşi ca o turmă docilă.

Dar noi vedem doar o secţiune a aparatului de administrare mondială, care are scopul nimicirii societăţii tradiţionale. Piramida şi slujitorii ei au creat un sistem în care unii au acces la hrană şi fluxurile informaţionale, alţii sînt năpăstuiţi şi duşi orbeşte spre prăpastia istorică. Actuala criză provocată de pandemie a devenit un catalizator al acestor procese. Azi piramida împiedică accesul la etajele de jos ale administrării. Azi este în Joc independenţa statelor şi elitelor naţionale. Azi este în joc libertatea de comunicare a omului, drepturile lui istorice de a trăi într-o lume colectivă ca personalitate, nu ca individ.

Piramida mondială nu are nevoie de un subiect de sine stătător al dreptului mondial – ea are nevoie de un şurubaş în sistemul social-politic, aflat în stare atomizată şi redus la nişte funcţii tehnice şi foarte primitive. Astfel revine, într-o nouă calitate, legea de castă, rodată încă în antichitate şi în evul mediu. Dar dacă anterior ea avea motivare antropologică şi spirituală, acum ea trebuie să stratifice societatea în baza accesului la bunuri şi fluxuri informaţionale. Iar aparatul suprem, conform conceptului autorilor, va fi stratul social, mistic în esenţă, al administratorilor, care vor consolida şi cimenta piramida spre a-i conferi o structură monolită, operabilă. Doar lor le va fi permis să prognozeze şi să formeze viitorul.

Personalitate sau individ?

În acest caz, care este rolul omului? Despre o funcţie civică a lui, în viitorul cazemat digital de administrare, nu poate fi vorba. Se preconizează că omul va fi înlocuit cu o unitate tehnică structurală, ccare trăieşte doar în baza îndeplinirii unor anumite sarcini practice. În societatea viitoare se mai preconizează şi nesocotirea legăturilor comunicative directe . Omul nu va contacta direct cu alt om – doar comunicare la nivel digital-electronic. Reală va deveni forma subiect – obiect digital – subiect. Individul va înlocui personalitatea. Aici este necesară o explicaţie, căci personalitatea nu este acelaşi lucru cu individul, între aceste noţiuni conceptuale există a prăpastie enormă.

Personalitatea este o noţiune ce exprimă natura socială a omului ca subiect al vieţii socioculturale, purtător al unei individualităţi care se manifestă în contextul relaţiilor sociale, a comunicării şi activităţii concrete. Din punctul devedere al psihologiei, personalitate este un om concret, dotat cu conştiinţă de sine. Structura personalităţii este totalitatea particularităţilor psihice, a relaţiilor şi acţiunilor de importanţă socială ale omului, formate pe parcursul dezvoltării sale sociale şi care îi determină comportamentul.

Individul este un reprezentant unic al neamului omenesc, fără o legătură cu particularităţile sale antropologice. Tremenul „individ” (din latină – indivizibil) a fost folosit pentru prima dată de Cicero în sec.1 î.e.n. pentru traducerea termenului grecesc „atom” („indivizibil”), introdus de filozoful Democrit, care prin atomi înţelegea cele mai mici elemente indivizibile, infinite ca număr şi nepercepute de simţuri. În biologie, „individul” este redus la noţiunea de „organism”, rezultatul reproducerii sexuale ori asexuale. Este sinonim cu noţiunea „exemplar”, unitate structurală a speciei.

Adică, individul este doar un atom, o moleculă socială, o persoană net inferioară personalităţii pe care încă mai trebuie să o creeze în procesul socializării.

În acest context este interesantă poziţia cugetătorului tradiţionalist italian Giulio Evola. În lucrarea „Oameni şi ruine” el scria:”Individul pur aparţine lumii neorganice, nu celei organice. ...Astfel, „individul” „liber”, atomar, neîmpiedicat (solutus) aparţine împărăţiei neorganicului şi respectiv, se află la cel mai inferior nivel al realităţii... Personalitatea este un individ care se deosebeşte calitativ, care are propria faţă, propria natură şi un şir de particularităţi care îl fac să fie el însuşi şi îl deosebesc de toţi ceilalţi, şi astfel îl fac diferit. Personalitatea este un om ale cărui trăsături comune (de la cele generale, cum ar fi apartenenţa la neamul omenesc şi, în descreştere, la rasă, naţiune, grup, sex) capătă o formă de exprimare deosebită de a altora, şi care se combină şi se separă în mod deosebit”.

În dezvoltarea ecestei idei, ajungem la următoarele concluzii. Personalitatea este caracteristica socială supremă. Ea este mai importantă pentru stat. Dar asta nu se referă la individ, care este doar un atom civic. Personalitatea este manifestarea supremă a lumii sacral-dumnezeieşti, şi a celei de drept. Este baza care creează adevărata ierarhie şi adevăratul cosmos social.

Fără a se nedreptăţi

Desigur, elita mondială neagră, care posedă datele cercetărilor societăţilor sacramentale tradiţionale, nu s-a nedreptăţit pe sine. Spre deosebire de păturile sociale inferioare, vîrful piramidei va fi constituit din cei care îşi vor păstra dreptul să se numească personalităţi. Statutul lor va fi superior multor state şi naţiuni. Lumea de-a-ndoaselea va deveni realitate după ce personalităţile absolute, ierarhii supreme, șamanii noii orînduiri sacre mondiale vor avea mult mai multe drepturi decît naţiunile şi statele. Ofensarea unui asemenea purtător al puterii va fi egalată cu declararea războiului, mai mult – războiul poate fi declarat doar de la egal la egal. Individul atomizat va fi lipsit de acest drept şi deci asta va fi egal cu rebeliunea, subminarea bazelor piramidei sociale, încălcarea stabilităţii matriţei mondiale conduse de personalităţi absolute, divinizate.

Dar să revenim la Giulius Evola. „Grupurile separate se adună în piramida, care are în frunte tipi apropiaţi personalităţii absolute – cee ce înseamnă nivelul maxim de realizare personală, care este scopul şi centrul firesc de greutate. „Personalitatea absolută”, incontestabil, este ceva direct opus individului. Să devii o „personalitate absolută” înseamnă să sintetizezi posibilităţile de bază şi să însuşeşti total forţele stocate în om sau în omul-reprezentant al unei anumite rase, adică să devii ceva opus unităţii atomice socializate şi standardizate lipsite de diferenţe de calitate. Personalitatea absolută este identică cu separarea extremă, care înseamnă lichidarea personalităţii şi într-un anumit sens – universalizarea tipurilor respective. Această separare este condiţia necesară, care permite personalităţii să devină sursă de autoritate pură, simbol şi întruchipare a puterii supreme, a forţei majore, a imperiumului”.

Lumea de-a-ndoaselea

Putem înţelege cum va fi societatea noii orînduiri mondiale, piscul piramidei sociale sacre. Şi dacă cineva va replica că este ireal acest lucru, să ştie: este o realitate deja. Toate transformările şi cataclismele mondiale au scopul să constituie ceea ce demult există în taină. Eşaloanele superioare ale piramidei au fost demult formate, însă au nevoie de o astfel de ordine mondială, în care aceste realităţi ar fi consfinţite juridic, şi nu doar în baza dreptului civil, ci în baza celui divin. Doar dreptul divin oferă personalităţii absolute dreptul de imperium, adică purtător al puterii.

Azi ei nu au aceste drepturi. Se văd nevoiţi să –şi asigure un loc sub soare bazat pe posibilităţile financiare. Dar aristocraţia viitorului, care a pierdut orice legătură cu societatea inferioară, va moşteni acest drept. Acest om absolut va avea dreptul subteritorial: unde calcă piciorul lui nu mai funcţionează legea, care a fost creată pentru păturile de jos, pentru suprimarea şi distorsionarea lor, căci legăturile comunicative dintre nivelurile de sus şi cele de jos ale piramidei vor lipsi. Orice invazie în spaţiul personalităţii absolute va fi egală cu încălcarea dreptului divin şi izolarea obiectului social destructiv.

În lucrarea „Criza lumii moderne” filozoful-tradiţionalist francez Rene Guenon scria: ”Foarte modernă şi fără precedent este înălţarea unei civilizaţii pe baze total negative, pe lipsa totală a Principiului Suprem”.

Anume o aşa civilizaţie ne-a pregătit conducerea piramidei mondiale. O civilizaţie care nu mai este o profanare întruchipată, cum a fost în lumea care împărtăşea ideile comuniste ori liberale, ci întruchiparea răului real universal. Aceasta va fi o lume de-a-ndoaselea, în care realitatea socială va deveni reflectare a sacralităţii infernale negre, în care haosul lumii liberale va fi înlocuit cu ordinea totalitară neagră. Din această lume va dispărea echitatea şi conştiinţa, ele vor fi înlocuite cu ideile totalitare de datorie şi necesitate. Omul, pe care Martin Heidegger îl determina de pe poziţiile „vocea conştiinţei”, va deveni un renegat. Piramida guvernării mondiale nu numai că va nimici o asemenea personalitate, dar îi va sufoca pe cei care vor încerca să privească în sus şi să se opună acestor forţe.

E posibil oare să ne opunem acestor planuri monstruoase? Despre aceasta – în următoarele materiale.

Veaceslav Matveev

Sursa: noi.md