O lume paralelă este ascunsî în interiorul Terrei

Oamenii de știință găsesc din ce în ce mai multe dovezi care să demonstreze existența lumilor paralele. Fizicienii de la Stanford University au calculat care ar putea fi numărul de Universuri formate ca rezultat al Big Bangului, relatează cbsnews.com. Ipoteticul număr pe care l-au descoperit este de 101016. O cifră de-a dreptul impresionantă, ea insăși un univers în sine. Este foarte posibil, spun specialiștii ca astfel de universuri să coexiste, să existe unul în interiorul celuilalt. Așa că, este foarte probabil ca să existe un alt Pămînt în interiorul planetei Pămînt, afirmă fizicienii de la Stanford.

Și așa apare, iată, din nou teoria Pămîntului gol pe dinăuntru, cel despre care există dovezi din antichitate, despre lumile fabuloase din Shambala, sau Agartha. Mai nou, geofizicienii au descoperit că în interiorul pămîntului ar exista un reactor nuclear uriaș, cu reacție de fuziune, ceea ce ar fi ca și cum am avea un alt "soare" în inima Terrei.

Civilizațiile antice credeau că în interiorul Pămîntului exista o lume întreagă paralelă, cu personaje, cu creaturi aparte, care au fost cuprinse în povestioare, în isorisirile orale. În Grecia Antică se vorbea despre Tartar - despre lumea subpămînteană.

Filosoful Anaxagoras a construit un model al Creației bazat pe pămîntul plat care era înconjurat de o sferă de aer și de nori, numită eter. În același timp, el a scris despre existența unei lumi paralele care conținea ființe, orașe, construcții etc. atît celeste, cît și subpămîntene, aflate pe cealaltă față a pămîntului plat.

Teorii ale existenței pămîntului din interiorul pămîntului au aparut și la Galilei, Franklin și Lichtenberg. În 1818, John Cleves Symmes a încercat să demonstreze că pămîntul este constituit dintr-o serie de sfere concentrice, dar care toate au o deschidere la suprafață în zona polilor tereștri. De aceea se și spune că în zona Polului Nord există o intrare specială spre centrul Pămîntului, spre toate acele lumi subterane.

Academicianul sovietic V. Obruchev a dus mai departe aceste ipoteze. El a spus că este posibil ca un meteorit gigant să se fi prăbușit înspre interiorul Pămîntului, în timpuri imemoriale. Acesta e posibil să fi pătruns prin scoarța terestră și să creeze "pămîntul gol pe dinăuntru".

Cel care însă a uimit lumea a fost cercetătorul american Cyrus Teed. Acesta a susținut că ceea ce nouă ni se pare exteriorul Planetei să fie de fapt interiorul acesteia. Teoria acestuia a devenit cunoscută drept "Pămîntul gol în interior concav". În acest caz, noi toți am locui, de fapt, în interiorul unui pămînt cu o scoarță concavă.

Bineînțeles că, la creme de la creme a acestei teorii este cea legată de Agartha sau de Shambala, de lumile subterane, despre care s-au scris milioane de materiale și care toate demonstrează existența unei lumi subterane, pe care și religia budistă, ori cea creștină, ori cea islamică o aseamănă cu un iad, dominat de diavolii de sub pămînt.