Oare copilul întotdeauna ar trebui să spună adevărul?

Oare copilul întotdeauna ar trebui să spună adevărul?

Copiii de până la doi ani nu pot minţi. Ei nu-şi dau seama că, dacă ei ştiu ceva, ceilalţi nu ştiu acest lucru. Copiii nu înţeleg pe ei înşişi separat de la o altă persoană. De exemplu, dacă ei ştiu că jucăria lor este sub canapea, apoi toată lumea o ştie, cum poate fi altfel?

La trei ani şi jumătate copilul deja înţelege un lucru că este ceva ce nimeni altcineva nu ştie! Şi pentru a verifica, el începe să mintă. Mama întreabă: "Ai mâncat?" - "Da." El înţelege că ea nu poate verifica în nici un fel a mâncat el sau nu. De fapt, el a aruncat terciul în toaletă şi a pus farfuria la loc. Şi acesta este un semn de maturitate. Aceasta înseamnă că la el a început să se formeze conştiinţa, ego-ul. Iar lui îi spun că ei întotdeauna, la toţi şi pretutindeni trebuie să spună adevărul. Şi prin aceasta, îl ucid ca persoană. El are tot dreptul să nu spună adevărul, dacă crede că nu este necesar. Am dreptul de a nu spune adevărul, dacă cred că acest lucru nu trebuie să fie realizat în anumite împrejurări şi anumitor persoane. Chiar la instanţa de judecată omul are dreptul deplin de a nu depune mărturii împotriva lui însuşi şi rudelor lui apropiate.

Sursa: kartinamira.info cu link pe Jurnalul lui Oleg Matveev