Oare este reală încrederea între oameni şi animale?
Oare este reală încrederea între oameni şi animale?
Omul contemporant nu mai poate observa diversitatea naturii care a existat în trecut. Cu trei sau patru sute de ani pe teritoriul mega-oraşelor creşteau păduri virgine, în care vieţuiau numeroase animale sălbatice şi râurile erau pline de peşte. Este greu de conceput acest lucru, până când nu veţi vizita ultimele insule de natură neatinsă - rezervaţii naturale şi parcuri naţionale. Cu cât zona este mai slab populată, cu atât mai evidentă este biodiversitatea naturii. Cu toate acestea, în rezervaţiile noastre oamenii nu pot vedea deseori animale sălbatice. De ce?
Deoarece este nevoie de timp pentru a stabili contact. Chiar şi în Africa animalele simt stres pe teritoriul natural neprotejat şi încearcă să nu dea cu ochii de oameni. Numai în parcuri naţionale pot fi văzute în de-aproape maimuţele, leii şi gheparzii, turme mari de antilope. Lupta pentru conservarea naturii în Africa este pe viaţă şi pe moarte. Cum de radical n-ar arăta - braconierii sunt împuşcaţi pe loc.
În Rusia există doar câteva locuri unde puteţi vedea aproape animale sălbatice. Unul dintre acestea - Kamciatka. Acolo vin turiştii din toate colţurile ale lumii pentru a vedea urşii. Mai ales este popular lacul Kurile, unde se adună o mulţime de urşi pentru a vâna somonul roşu. Celebrul fotograf-animalist, Igor Şpilenoc remarcă că în cursul zilei pe lac se poate observa până la o sută de urşi. Urşii se obişnuiesc cu vecinătatea oamenilor şi nu le atacă, cu excepţia unor cazuri. Alături de lac urzesc bande înarmate de braconieri, care ucid urşii.
Astăzi în fiecare zi ne convingem că omul este duşmanul naturii. Cu toate acestea, societatea civilizată, treptat îşi dă seama că natura este inseparabilă de om. În Australia acum puteţi observa apropierea animalelor de om. Aceste schimbări se petrec în Europa şi America de Nord. Mulţi ani de propagare ecologică au dat roade. Acum în Rusia se desfăşoară campanii de educaţie ecologică a copiilor, în special, în regiunile unde natura este distrusă rapid. Acest lucru este, cu siguranţă, corect. Şi totuşi, oare ar fi corect să organizăm excursii în rezervaţii naturale pentru a vedea cu propriile ochi prădători mari şi copitate ca şi în Africa? Exemplu de Kamciatka ne sugerează că obişnuirea animalelor cu oameni este periculoasă. Cred că societatea noastră încă nu este pregătită pentru un astfel de pas.