Oceanul: Unde dispar deşeurile de plastic?

/ Vizionări: 10512

Oceanul: Unde dispar deşeurile de plastic?

Oceanul: Unde dispar deşeurile de plastic?

Savanţii şi studenţii de la Asociaţia Educativă Măritimă (SEA - Sea Education Association) din SUA timp de 20 de ani  au studiat  planctonul în Nord-Vestul Oceanului Atlantic şi Marea Caraibelor şi  au ajuns la o concluzie neaşteptată: în ultimii 20 de ani, nivelul de poluare al acestor ape cu resturile de plastic nu s-a schimbat în ciuda faptului că producţia materialului de plastic în această perioadă a crescut de mai multe ori.

De ce a dispărut mierea rusească
De ce a dispărut mierea rusească

La sute de kilometri de la coasta de sud a Californiei se află Insula mare de gunoi din Oceanul Pacific - o mare parte a oceanului cu o concentraţie foarte înaltă de deşeuri din plastic. Acest deposit de deşeuri în mare s-a format, în mod natural, datorită curenţilor marini şi vânturilor, care, într-un mod miraculous "acumulează" gunoiul oceanic în acest loc.

Pe de altă parte a Statelor Unite se observă doar mici acumulări de gunoi şi deşeuri de plastic, şi oceanul în zona investigată cu o suprafaţă egală cu 2/3 a SUA, s-ar părea că este absolut liber de putrezire de plastic.

Oceanografii pentru prima dată au studiat tendinţele în densitatea "supei de plastic", şi au ajuns la o concluzie neaşteptată. Cantitatea de plastic în ocean rămâne constantă timp de 20 de ani, în ciuda creşterii rapide a fabricării produselor din materialul plastic în aceeaşi perioadă. Ei au presupus că, cauza acestei veste binevenite poate fi faptul că cea mai mare parte din plasticul folosit încă rămâne pe pământ, sau gunoiul din materialul plastic îşi găseşte refugiu într-un loc în ocean.

6 sunete ciudate și inexplicabile ale oceanului (+Video)

Începând cu 1986, savanţii şi studenţii de la SEA, Woods Hole, Massachusetts, au documentat atent toate faptele aflării plasticului în reţeaua planctonului oceanic, studiată de cercetători. Întreaga captură din materialul plastic fiecare dată a fost  sortată, numărată şi documentată.  Se luau în consideraţie chiar şi cele mai mici particule de plastic abandonate de mărimea unui buton mic.

După publicarea primului articol la această temă, care a avut loc la sfârşitul anului 1980, echipa de la Asociaţia Educativă Măritimă a prezentat rapoarte, conform cărora nivelul de densitate a gunoiului în largul coastelor continuă să fie foarte scăzut, însă începe să crească la sute de kilometri de coastă între paralele 22 şi 38 (aproximativ între Bahame şi Baltimore). 

Plasticul pescuit, de obicei, reprezintă polietilenă sau polipropilenă, materiale din care sunt fabricate sticle şi pungi din plastic. De asemenea, se găsesc şi alte obiecte mai mari: găleţi de plastic şi periuţe de dinţi, dar aceste obiecte sunt mai puţin frecvente.

Potrivit lui Nikolai Maksimenko de la Universitatea din Hawaii la Manoa, datorită utilizării datelor, primite de la sateliţii ştiinţifici şi geamandurii de cercetare speciale, putem prezice locul de formare a insulelor din plastic. Deoarece Pacificul de Nord, de exemplu, are un vârtej unic – o zonă liniştită a oceanului, înconjurată de curenţii şi de vânturi. Se presupune că un astfel de vârtej există în Oceanul Indian.

Oceanul: Unde dispar deşeurile de plastic?

În ciuda fluctuaţiilor sezoniere ale nivelului de plastic în ocean, cauzate de modificările în direcţia vântului, nivelul mediu de poluare a oceanului cu deşeuri din plastic, conform estimărilor recente, rămâne neschimbat pentru ultimii douăzeci de ani, acest fapt poate fi explicat de adoptarea în 1988 a Legii privind interzicerea dumpingului deşeurilor din plastic de pe vase în apele marine (dumpingul sau eliminarea necontrolată a deşeurilor. - trad.).  Probabil, produsele din mase plastice se descompun în părţi mai mici, şi nu sunt capturate de plase, şi mai rău, sunt absorbite de către locuitorii mării sau ancorează pe fundul acesteia.

"Este unul dintre primele rapoarte cu adevărat informative cu privire la evoluţia pe termen lung a materialului plastic în ocean", - a declarat Joel Baker, inginerul pentru protecţia mediului de la Universitatea Washington din Tacoma. Dar în realitate această problemă necesită o analiză mai detaliată, deoarece încă nu există o imagine completă a ciclului de plastic în natură, care datorită activităţii umane, în mod inevitabil, devine o parte a biosferei Pământului.

 

 

Sursă cu link pe news.sciencemag.org