Opreşte-te, vînătorule!

Dumnezeu a spus:
- Vrei să te uiţi la Umbra cu ochii mei şi să simţi ceea ce simt Eu, atunci cînd
văd aşa ceva?

Vînătoare. Oamenii vînează lei de mare. Mai precis, puii lor nou-născuţi. Puii născuţii cîteva săptămîni în urmă sunt acoperiţi cu o blană deasa şi moale – ei încă nu au un strat de grăsime, care le va permite să nu îngheţe în apele reci ale oceanului, astfel încît ei nu pot înota departe de oameni. Oamenii au nevoie de blană - pentru a face din ea brelocuri pentru chei, papuci… Blana leilor de mare este apreciată pe piaţă. Şi fiinţele cu două picioare, în faţa ochilor mei omoară puii de dragul acestor bunuri. Un pui al leului de mare încearcă să se îndepărteze de vînător care aleargă după el. Eu văd ochii negri nevinovaţi ai puiului, oh, nu,eu văd şi simt mult mai mult: suferinţe, frica şi disperarea pe care le simte o inimă mică. Da, animalul, de asemenea, are o inimă şi suferinţele lui nu sunt mai prejos, decît cele care apar la om într-o situaţie similară. Vînătorul cu uşurinţă ajunge puiul şi brusc şi feroce îl bate cu un băţ în cap. Dar, dă greş şi lovitura nu-l ucide, ci numai îl mutilează. Văd un bot sîngeros, aud un strigat, implorînd de milă, un plîns de mare durere - puiul încă este în viaţă, el mai suferă. Omul îl loveşte din nou, iar apoi cu a treia lovitură, termină chinurile de moarte ale unei creaturi mici, inofensive ...

Printre oamenii noştri vînătoarea este foarte populară. Surprinzător, dar nici-un animal nu ucide pe altul de dragul unui capriciu. În natură nu există nici-o "lege a junglei", atunci cînd fiinţa puternică ucide cea slabă. Există o lege de echilibru, care permite de a preveni degenerarea speciei: mor doar exemplarele slabe, neviabile. Din toţi reprezentanţii regnului animalier numai omul "rezonabil" îşi găseşte o plăcere maniacală în uciderea fraţilor mici.

Fapte

Anul trecut, în satul nostru s-a întîmplat un caz: la o vecină, au împuşcat un iepure în grădină (acţiunea are loc în s. Lozovo de Jos, raionul Artemovsk, regiunea Doneţk). La indignarea vecinei, vînătorul a răspuns că iarna în grădină cartofi sau tomate nu cresc, astfel că nimic rău nu s-a întîmplat. La remarca că grădina este o proprietate privată, tovarăşul "competent" a spus: "Ce să-mi spui? Care proprietate privată? În Ucraina, pămîntul nu se vinde şi nu este nici-o proprietate privată".

Pe 11 august 2007, s-a deschis sezonul de vînătoare. În această zi, eu şi cu fiica mea de doi ani, ne aflam pe parcela noastră de pămînt. Direct pe tren, fără a căuta drumul, rătăcea un vînător cu o puşcă şi doi cîini de vînătoare. Am avut o conversaţie foarte interesantă, am încercat să-i explic că acest pămînt este proprietatea privată şi eu nu-i permit să treacă pe aici sau lasă, să-mi spună numele - mă voi adresa în judecată. Reacţia acestui om a fost admirabil de sinceră: "Ce- mi spuneţi? Nu aţi cumpărat acest pămînt, toate acestea nu sunt ale dvs. Pămîntul la noi nu se vinde. Preşedintele consiliului sătesc a spus că aici pot vîna peste tot". În ciuda aplombului remarcabil (cu o armă şi doi cîini în faţa unei femei tinere cu un copil în braţe), tovarăşul vînător a refuzat să-şi declare numele, dar totuşi a ieşit de pe teren şi a mers mai departe.

Aspectele juridice

Un grup de oameni (inclusiv şi eu cu soţul) am trecut 21 de parcele de pămînt cu o suprafaţă totală de 35 de hectare în proprietate privată conform Legii din Ucraina, privind gospodăria personală de fermier, nr.742-IV din 15 mai 2003. Toate terenurile noastre sunt de 1-2 hectare. Fiecare dintre noi are un act de stat nominal (individual) la acest pămînt. Am privatizat pămîntul în modul prevăzut de lege, suntem proprietarii terenurilor şi în fiecare an plătim impozitul funciar. Copiile certificatelor noastre sunt la consiliul sătesc şi preşedintele, desigur, este la curent că aceste terenuri sunt ocupate.

Articolul 162 din Codul penal din Ucraina , privind încălcarea inviolabilităţii locuinţei private spune după cum urmează: intrarea ilegală într-o locuinţă sau teren privat se pedepseşte cu o amendă de la cincizeci pînă la o sută de venituri minime neimpozitate sau o muncă corecţională pînă la doi ani, sau cu o privaţiune de libertate pînă la trei ani. Aceleaşi acţiuni comise de funcţionarii publici sunt pedepsite cu închisoare pe un termen de doi pînă la cinci ani.

Prin urmare, nu avem de ales, trebuie să dăm în judecată, dacă această problemă nu va fi soluţionată pe cale amiabilă.

Problemele spirituale

Vreau să apelez la femeile ale căror soţi sunt atraşi de vînătoare. Ocupaţi soţii dvs cu ceva constructiv, vă rog! Oare menirea omului pe pămînt este de a ucide? Ştim cu toţii, cît de inteligenţi pot fi cîinii, cum cu adevărat magic, pisicile te pot scuti de durere, cît de fidele omului sunt animalele de companie şi animalele sălbatice domesticite.

În 2005, mass-media a "zguduit" societatea cu rapoartele despre atacurile frecvente asupra oamenilor de către lupi şi de vulpile turbate. Aceasta, la rîndul său, a provocat o nimicire în masă a acestor animale. În natură, nimeni nu atacă pe nimeni, doar că... Poate animalele au vrut să spună ceva? Poate că activitatea umană distructivă a atins un asemenea nivel, încît animalele nu mai supravieţuiesc? În minţile noastre demult totul e cu susul în jos. Din păcate, suntem prea leneşi pentru a analiza situaţia, căuta cauza şi efectul, gîndi asupra unor lucruri. Prin urmare este atît de uşor pentru sistemul şi paraziţii lui fideli (biserici, preşedinţi, parlamentari, politicieni de toate culorile, etc.) să ne păcălească. De ce printre urmaşii fideli ai sistemului am numit şi biserica? Da, ea interzice avorturile, dar nu recunoaşte existenţa sufletului la animale şi nu învaţă să respectăm creaturile lui Dumnezeu. Legile universului sunt juste. Cel care distruge, va fi el însuşi distrus. Cine ridică mîina asupra unui animal fără apărare, este un criminal obişnuit. Nu există nici-o justificare pentru acest lucur. Şi nu e de mirare, de ce în lume, atît de mulţi oameni mor din cauza accidentelor rutiere, dezastrelor naturale, cancerului, SIDA, atacurilor de cord şi accidentelor vasculare cerebrale. La ce altceva ne putem aştepta dacă ne permitem să ucidem deliberat animalele nevinovate, considerîndu-ne oameni normali, decenţi? Opreşte-te, vînătorule! Ascultă sunetele şi simte mirosurile pădurii. Ascultă păsările cîntând, murmurul de izvor, parfumul frunzelor ... Uită-te în ochii vulpei, asupra căreia ai ridicat arma. Aminteşte-ţi ochii copiilor tăi, lacrimile şi zîmbetele lor. Gîndeşte-te, cît de dureros va fi dacă copilul tău va muri. Pînă nu este prea tîrziu, opreşte-te!

Autor: Xenia Vodopianova