MOLDOVENII.MD

Oracle trăiește în Siwa (Partea I)

După 300 km de cale monotonă prin deşert, drumul a urcat pe colină și în fața ochilor noștri s-a deschis o oază verde cu lacuri. Siwa, este cea mai îndepărtată de centrul țării și cea mai izolată oază din Egipt, situată în partea de vest de Cairo, în apropierea hotarului cu Libia. Din acest motiv, o lungă perioadă de timp a fost foarte dificil de a ajunge acolo: începând cu perioada conflictului egipteano-libian din 1977 și până la începutul anilor 90, relațiile dintre țările vecine au fost tensionate, iar hotarele au fost preponderent închise. Siwa, a nimerit într-o zonă de război și pentru a vizita această localitate, a fost necesară o permisiune specială din partea serviciului de contraspionaj militar, pe care a fost destul de dificil de a-l primi, mai ales unui străin. Acum, interdicţia a fost scoasă şi unicul lucru de care într-adevăr aveţi nevoie este răbdare pentru a depăși o cale lungă de la Cairo: la început 200 de kilometri la nord-vest de Alexandria, apoi 300 km de-a lungul coastei mediteraneene la vest până la Mersa Matruh, iar apoi alte 300 km în partea de sud-vest pe autostrada, construită în locul traseului vechi de caravană. 

Ca şi orice oază, Siwa datorează apariţia sa, apei. Oaza se află într-o văgăună situată la 11 - 22 de metri sub nivelul mării și apele subterane, cu care abundă partea de est a Saharei sau cum este numită localitatea, Deșertul Libian, aici se revarsă pe suprafața în mai multe surse. Unele dintre ele sunt apa rece de izvor, potrivită pentru băut și irigații și altele – surse de apă caldă și mineralizată. Cele mai renumite sunt băile Cleopatrei în care, conform legendei, legendara regina egipteană iubea să înoate. Bazinul rotund, de zece metri în diametru, se află între două plantații de palmieri de curmale. Zidurile sale sunt construite din blocuri masive de piatră, la apa transparentă duc treptele abrupte.

Administratorul hotelului Cleopatra, Mohammed Khaled, spune că temperatura apei în băile Cleopatra se schimbă în decursul zilei: noapte este mai caldă decât în timpul zilei, iar în timpul iernii - mai caldă decât în timpul verii.

Siwa reprezintă Egiptul și non-Egiptul împreună. Aparent, egiptenii antici au descoperit destul de târziu această insulă îndepărtată de Valea și Delta Nilului, rătăcită în deşert. Oaza a fost populată de serveri care şi în ziua de azi constituie majoritatea din aproximativ 11.000 de locuitori ai Siwei. Între ei locuitorii comunică într-un limbaj special, unul dintre dialectele limbii berbere cu cuvinte împrumutate din limba arabă. Ei știu, desigur, limba arabă, în special tinerii care au studiat la şcoală.

În timpurile medievale, Siwa a fost la o răscruce de drumuri importante pe rutele caravanelor și a avut o piață de sclavi. O parte din ei s-a stabilit în oază, amestecându-se cu localnicii. Influenţa Africii sud-sahariene este semnificativă şi acum, în aspectul exterior al unei părţi de locuitori, în tradițiile lor. În satele egiptene și în oaza din Valea nouă, în care modul de viață este încă foarte conservator, femeile sunt îmbrăcate numai în pelerine netede de culoare neagră și adesea încă îşi închid fața. Locuitoarele din Siwa, de asemenea, poartă pelerine, dar de culoare gri-albastru, decorate cu broderie albă. Chiar și în timpul săptămânii hainele au un aspect festiv. Dar, la sărbători, străluciul veşmintelor poate fi invidiat de orice femeie îmbrăcată după ultimă modă. Pelerinele ușoare din stofă neagră sunt brodate cu fire de mătase roșie, galben, verde și decorate cu ciucuri colorate, nasturi albi din sidef.

Siwa –este cea mai interesantă dintre toate oazele Egiptului, consideră omul de știință egiptean, Ahmed Fakhry - Nu numai din cauza locului său aparte în istorie, ci și din cauza frumuseții sale și modului distinctiv al vieții locuitorilor săi. 

Curmalele sunt principala bogăție a oazei și baza prosperității locuitorilor săi. Aici cresc aproximativ trei sute de mii de palmieri, mai multe varietăți. Aproximativ o jumătate din copaci sunt specii Saidi, considerate una dintre cele mai bune din lume. Fructele acestui palmier sunt mici, de culoare maro si aparent nu prea atractive, dar foarte gustoase și zaharisite. Curmalele care se coc de obicei la sfârșitul lunii octombrie sunt foarte bune în stare proaspătă, dar ca şi fructele noastre de pădure se strică momentan. Pentru a le păstra, fructele sunt uscate la soare.

Curmalele din Siwa sunt în cerere mare pe piața egipteană, în special în luna de post musulman - Ramadan. În acest timp, musulmanii drept credincioşi nu beau şi nu mănâncă în lumina zilei. După apusul soarelui, ei întrerup postul cu curmale şi sucuri, apoi se roagă și numai după rugăciune, trec la o masă caldă.

Dar, pentru locuitorii din Siwa palmierii nu sunt doar fructe. Frunzele lor sunt utilizate pentru construirea acoperișurilor și gardurilor, trunchiurile de palmierii tăiaţi în lungime sunt folosiţi pentru planşeuri la etajele clădirilor. Lemnul de palmier este puternic și durabil. Din palmier în Siwa se face chiar şi mobilier, ușor la prima vedere, dar extrem de robust și greu. Pe veranda hotelului, am încercat să mut un fotoliu executat din lemn de palmier, care nu arăta mai masiv decât mobilierul din stuf răspândit în Egipt. Pentru a elimina fotoliul din pasaj a fost necesar un efort considerabil.

O altă sursă de venit a locuitorilor din Siwa sunt măslinile. Copacii de măslini cresc bine în oază, numărul lor ajunge la 80.000. Măslinele necoapte, verzi, sunt sărate și trimise în afara Siwei pentru prelucrarea ulterioară și conservare. Din olivele negre se stoarce ulei de măsline. În Shali, funcţionează o fabrică modernă de ulei, dar în sate încă s-au păstrat presele manuale.

Lungimea oazei este de 82 km, cea mai lată parte din ea ajunge până la 28 km. Însă, pentru a planta grădini pe terenurile virane, trebuie de construit mai întâi un sistem de drenaj. Mai există un alt obstacol: unde va devia apa sărată utilizată pentru spălarea pământului? Doar oaza este situată în vale!

Măgarii sunt mijloacele de transport principal în Siwa.

După o cotitură a drumului în fața noastră s-a ivit o privelişte minunată: un vechi oraş de lut construit pe o stâncă, cu un minaret înalt deasupra porţilor strâmte. Până în 1203 oraşul vechi Agurmi, a fost capitala oazei. Aceasta a fost locuită până la sfârșitul anilor 20 ai secolului trecut. Pereţii caselor care strălucesc la soare sunt făcute dintr-un amestec de lut și pietre mijlocii: lutul local conţine abundent cristale de sare. Poate că locuitorii din Agurmi, ar fi trăit în orașul antic dacă nu s-ar fi întâmplat ciudățenii ale naturii. În 1926, trei zile la rând în Siwa, a căzut o ploaie torențială, un fenomen extraordinar de rar pentru această oază. Apa a dizolvat cristalele de sare și casele au început să se năruiască. Oamenii au fost nevoiţi să părăsească locul și să construiască case noi, de data aceasta sub stâncă.

Tot aici în Agurmi , pe o stâncă, se află celebrul templu a lui Amun, de asemenea, cunoscut sub numele de Templul lui Oracle. Ploaia nu a deteriorat blocurile de piatră. Dar, timpul nu cruţă pe nimeni: din templul au rămas doar zidurile.
Templul lui Amun a fost construit în timpul dinastiei a 26-ea, care a condus Egiptul în perioada 663- 525 î.Hr.

Clericii lui au devenit foarte curând faimoşi pentru oracolele sale, iar în secolul VI î.Hr. oracolul din Siwa, a fost considerat unul dintre cele șapte oracole celebre ale antichității. Numele oazei Siwa a apărut doar în Evul Mediu. Grecii antici o numeau oaza lui Amon sau Amoniu. Despre minunile profeților săi au rămas numeroase probe scrise, deși este greu de spus cât de autentice au fost acestea. Guvernatorii, generalii, filozofii au mers să aducă un omagiu oracolului zeului Amon şi să ceară sfatul lui. Autoritatea templului lui Amon Oracle a crescut şi mai mult când oaza a fost o vizitată de Alexandru cel Mare în 331 î.Hr.

Pereţii sanctuarului sunt decoraţi cu basoreliefuri, afectate puternic de timp și de oameni. Cercetătorii cred ca templul lui Amon la Siwa a rămas activ mult mai mult decât orice alte temple antice. Toate celelalte au fost abandonate în secolul IV î.Hr. odată cu apariția creștinismului în Egipt. În Siwa până în prezent nu a fost găsit nici un semn de creștinism. Oaza a fost islamizată la începutul secolului VIII. În templul s-au stabilit locuitorii din Siwa, care nu s-au preocupat de conservarea lui.

Astăzi, cea mai mare amenințare la adresa acestui monument istoric unic, vine din partea naturii. Stânca pe care a fost construit templul se prăbușeşte, peretele exterior al sanctuarului aproape că este suspendat deasupra povârnişului. Potrivit oamenilor de știință, apele subterane distrug roca. La începutul anului 1993 Departamentul de Antichități din Egipt și Institutul German de Arheologie din Cairo, au semnat un acord privind efectuarea lucrărilor complexe menite să salveze templul. La prima etapă, cu o durata de doi ani, vor fi efectuate cercetări detaliate și va fi construit sistemul de drenaj. Apoi templul va fi desfăcut în blocuri şi temporar mutat la o parte, apoi roca la baza templului va fi consolidată și monumentul va fi asamblat din nou în locația sa veche. Se presupune că această expediție va efectua în sfârşit săpături în Agurmi vechi. Până în prezent nimeni nu s-a ocupat de acest lucru.

Sursa: vokrugsveta.ru