Oraşul utopie Curitiba

Sau consecințele economiei fără bani în cadrul întregului oraș.

Orașul brazilian Curitiba a dezvoltat un model de bună funcționare şi dezvoltare, rezolvând o gamă largă de probleme de transport , economice, sociale și ecologice. Experiența acumulată de acest oraș se studiază și se adoptă în diferite țări, atât vecine, cât și îndepărtate, inclusiv şi cele mai avansate.

În 2008 la ele s-a alăturat şi oraşul Perm, guvernatorul O.Cirkunov, a invitat pe fostul primar al oraşului Curitiba să consulte planul de dezvoltare a capitalei regionale.

În 1971 arhitectul Jaime Lerner a devenit primarul oraşului Curitiba şi în curând una dintre cele mai mari dureri de cap al primarului a devenit gunoiul. Camioanele municipale pentru transportarea gunoiului nu puteau chiar trece prin zonele favell – cartiere sărace, în grămezi de gunoi se înmulţeau animale rozătoare și se răspândeau tot felul de boli.

Deoarece lipseau banii pentru a curăţi străzile cu buldozerele, echipa lui Jaime a propus soluţia următoare:

La hotarele cartierelor favell au instalat containere de metal uriașe. Pe ele au scris "sticlă", "hârtie", "plastic", "bio-deșeuri", etc. Pentru analfabeţi, containerele au fost vopsite în culori diferite. Fiecare care aducea un sac plin de deșeuri sortate, primea un bilet la autobuz, iar pentru deșeurile biologice se oferea un card de plastic, care putea fi schimbat pentru un sac de fructe și legume proaspete.

În ultimii ani, de repartizarea biletelor se ocupa sectorul privat. 50% din bilete corporaţiile le înmânau angajaților săi. În paralel, creștea ponderea fructelor și legumelor în schimbul gunoiului. La sărbători, pentru "bani de gunoi" se ofereau mese speciale. Programul școlar de colectare a gunoiului a asigurat cu caiete chiar şi cei mai săraci elevi.

În curând zeci de mii de copii au curățat întreaga zonă, învățând repede să recunoască diferite tipuri de plastic. Iar părinții lor au început să utilizeze bilete de autobuz pentru a ajunge în zonele de afaceri unde munceau.

Jaime Lerner, pur şi simplu a inventat banii noi. Biletele de autobuz și cardurile pentru alimente sunt un fel de monedă suplimentară. Programul lui poate fi numit "Gunoi care face bani". Astăzi, în acest proces sunt implicate 70% din casele din Curitiba, 62 cartiere sărace au tranzacționat 11 mii de tone de gunoi pe un milion de bilete de autobuz și 1.200 tone de produse alimentare. Gunoiul din hârtie reciclată zilnic salvează 1200 de copaci de la tăiere.

Trebuie de remarcat faptul că echipa lui Jaime Lerner nu şi-a pus scopul de a îmbunătăți sistemul monetar. Ea doar a rezolvat una din principalele probleme actuale, abordând-o într-un mod complex, ceea ce a dus spontan la crearea unei valute suplimentare.

Bilete de autobuz și cardurile de magazin nu sunt singurul tip de bani locali în Curitiba, creat în urma abordării complexe la colectarea gunoiului. De exemplu, special pentru restaurarea clădirilor istorice, crearea zonelor amenajate, construcția locuințelor sociale și reducerea cheltuielilor din trezoreria orașului a fost introdus un alt sistem, numit solcriado (literalmente - o suprafață artificială).

De exemplu, proprietarii clădirilor înalte care doresc să procure suprafeţe suplimentare pentru construcţii, inclusiv nivele sau etaje, cumpără mp la piaţa solcriado, autorităţile municipale acţionează ca un intermediar, astfel se achită restaurarea caselor istorice. O altă sursă de solcriado au devenit zonele verzi în care copacii sunt protejaţi. Mai multe parcuri publice mari sunt finanțate în întregime în felul următor: proprietarul unei parcele mari de teren are dreptul de a dezvolta o parte a străzii cu condiția că cealaltă parte va deveni un parc public. Piaţa solcriado a devenit un fel de valută suplimentară, permiţând oraşului Curitiba să obţină bunuri publice pentru care alte orașe necesită o finanțare. De asemenea, atunci când se pune în circulaţie un nou sistem monetar bine conceput, apare ceva mai mult decât banii și activități economice.

Curitiba are acum cel mai dezvoltat sistem de ajutor social din Brazilia şi unul dintre cele mai viabile programe educaționale și de sensibilizare. Totodată, impozitele din Curitiba nu sunt mai mari decât în ţară.

Practica folosirii valutei naționale în complex cu moneda suplimentară bine gândită continuă mai mult de 25 de ani. Această abordare a permis orașului din lumea a treia să atingă un nivel de viaţă al țărilor dezvoltate în perioada duratei de viață a unei generații.

Utilizarea transportului public este încurajată. Acest lucru permite ca transportul public să fie mai rapid și mai convenabil decât autoturismele private. De asemenea, pentru transportul public au fost introduse rute speciale expres, făcând autobuzul cel mai convenabil și mai rapid dintre mijloace de transport public. Tariful unificat permite unei persoane să parcurgă întreaga rețea de transport, indiferent de distanță. Dovada reală a beneficiilor transportului public a devenit faptul că acesta este preferat de majoritatea orășenilor. Fiecare al patrulea utilizator de transport public deţine o maşină, dar pentru a călători în cadrul orașului aleg autobuzul. Datorită unui sistem eficient de transport public autorităţile au reușit să creeze în zona centrală a orașului câteva străzi pietonale pe care sunt organizate concerte cu muzicienii locali, spectacole de teatru și festivaluri de creaţie a copiilor.

În oraş funcţionează Universitatea Liberă de Mediul Înconjurător care oferă cursuri de scurtă durată pentru constructori, ingineri, proprietarii magazinelor și șoferi de taxi.

Grădina Botanică urbană este organizată pe locul fostei gropi de gunoi şi servește ca un centru de agrement și de cercetare. În plus, în oraş funcţionează 16 parcuri. Ca urmare, în Curitiba pe cap de locuitor revin 52 mp de zone verzi. Conform standardelor Organizației Națiunilor Unite, se consideră un ideal 48 mp de spaţiul verde pe cap de persoană, iar acest nivel este greu de atins în orașele atât din prima lume, cât și din lumea a treia.