Pămîntul devine mai fierbinte, deși planeta se află acum cel mai departe de Soare

Schimbarea bruscă a climei a schimbat indicatorii de temperatură, chiar dacă Pămîntul se află acum cel mai departe de steaua noastră.

În multe zone ale emisferei nordice sînt cele mai ridicate temperaturi înregistrate vreodată, în ciuda faptului că planeta noastră se află în punctul orbitei sale atunci cînd distanța fizică dintre Pămînt și Soare este cea mai mare.

În ziua afeliului, care de obicei nimerește în datele de la 3 la 6 iulie ale fiecărui an, Pămîntul se află în punctul orbitei sale eliptice în jurul Soarelui, în care sîntem cei mai îndepărtați de stea. În acest an, acest eveniment s-a întîmplat în seara zilei de 5 iulie.

Afeliu este cel mai îndepărtat de Soare punct al orbitei planetei sau al altui corp ceresc din sistemul Solar, precum și distanța de la acest punct la Soare. Antonimul afeliului este periheliul-cel mai apropiat punct al orbitei față de Soare. Linia imaginară dintre afeliu și periheliu se numește linia absidei.

Calea noastră în jurul Soarelui este ovală, nu circulară, ceea ce înseamnă că de obicei ne apropiem de stea sau ne îndepărtăm de ea.

Cu toate acestea, potrivit NASA, la începutul lunii ianuarie, cînd Pămîntul este cel mai apropiat de Soare, el este doar cu puțin mai mult de trei procente mai aproape decît în ziua afeliului.

Acest lucru ar trebui să cducă la faptul că pe suprafața planetei va ajunge puțin mai multă căldură. Dar aceasta este mai mult cu aproximativ șapte la sută, potrivit NASA.

Acest lucru nu este nimic în comparație cu creșterea aproape de trei ori a căldurii în multe locuri la latitudinile medii dintre solstițiile de iarnă și de vară. Ca urmare, înclinarea Pămîntului, care reprezintă anotimpurile noastre, duce la fluctuații mai bruște ale temperaturii în timpul aceleiași perioade de șase luni între afelion și periheliu.

Cu toate acestea, oamenii de știință spun că temperaturile record cauzate de valul de căldură de luna trecută în emisfera nordică au fost ușor mai mici decît ar fi putut fi dacă aceleași modele ar fi apărut în sud la sfîrșitul lunii decembrie și începutul lunii ianuarie.

Dacă am putea schimba orbita Pămîntului, astfel încît la sfîrșitul lunii iunie să ne apropiem de periheliu, și nu de afelion, noul record maxim al temperaturii ar fi cu cîteva grade mai mare.

Acest lucru înseamnă că lucrurile sînt mai grave în emisfera sudică, deoarece vara sa coincide cu periheliul? Sudul pare să experimenteze fluctuații de temperatură sezoniere mai puțin dramatice, deoarece este mult mai puțin urbanizat decît nordul. Dar aceasta este doar una dintre multele variabile. Influența minusculă a periheliului se pierde cu ușurință într-o mare de alți factori. Schimbările climatice continuă să crească presiunea, ceea ce duce la creșterea temperaturii medii pe planetă cu fiecare sezon, spun oamenii de știință.