Parcul Naţional Saguaro
Uşurând portmoneul cu 200 de dolari, pierduţi seara în cazinou, fără nici un regret, părăsim oraşul Las Vegas, în genere, oraşele nu sunt scopul călătoriei noastre. Drumul nostru merge spre sud, practic, la hotar cu Mexicul.
Ieşim din Las Vegas prin Barajul Hoover, de data aceasta pe uscat. Podul este în construcție:
Aproape întreaga zi suntem în drum. Şi în sfârşit, în cele din urmă, vedem primul cactus:
La o parte rămâne capitala statului Arizona - Phoenix City, iar noi intrăm în orașul Tucson. Frontiera este deja aproape și în următoarele câteva zile ne bucurăm de bucătăria mexicană.
În apropierea orașului se află Parcul Naţional Saguaro împărțit în două părți. Locuitorii principali ai Parcului Saguaro sunt cactuşii mari, în formă de sfeșnic. Se simte că ne-am abătut de la traseele turistice tradiționale – sunt foarte puţini vizitatori în Parc, iar angajaţii doar clătină din cap la întrebarea dacă au mai văzut pe aici anterior turiști ruși.
Placa de informații ne spune că cactuşii sunt creaturi foarte capricioase şi doar cu o sută de ani în urmă în această localitate creşteau în abundenţă. Doar cu ceva timp în urmă, populația plantelor a început să se recupereze.
Cactuşii, de asemenea, sunt victime ale braconierilor, prin urmare, recent în cactuși au început să implanteze cipuri electronice care permit să fie urmărită calea lor în caz de furt.
În afară de cactuşii Saguaro, în Parc sunt o mulţime de alte tipuri de cactuşi:
În timpul călătoriei prin Tucson, pentru prima dată am fost oprit de un polițist – i s-a părut că conduc ciudat, oscilând. Într-adevăr am oscilat, pentru că treceam alături de un câmp imens, pe care zăceau avioane pe jumătate desfăcute sau asamblate? Câmpul a fost imens cât priveai în jur. Poliţistul a recunoscut imediat în mine un spion rus, un timp îndelungat a verificat permisul de conducere și viza, iar apoi m-a lăsat în pace. Trebuie să spun că ziua a fost plină de convorbiri cu organele de drept, pentru că am mai fost oprit încă de două ori pentru exces de viteză și o singură dată am trecut Border Control – post de frontieră, la care sunt prinşi mexicanii ilegali.
Următoarea oprire - Monumentul Național, Organ Pipe Cactus. Pe teritoriul său crește un cactus cu acelaşi nume:
Parcul s-a dovedit a fi mult mai sălbatic decât Saguaro: drumuri de ţară, lipsa totală a turiştilor, nici-un oraş în apropiere, la doar câțiva kilometri se află hotarul cu Mexicul. Am citit pe internet că fără pasageri sau încărcătură în zonă nu se călătoreşte: din SUA în Mexic se aduc arme, din Mexic - droguri, ne-am simţit un pic inconfortabil.
Întuneric, iar până la locul de cazare, orașul Palm Springs, mai erau încă 400 de kilometri. La ieşire din Parc, ultima dată în această zi m-au oprit pentru depăşirea vitezei şi chiar au alcătuit un avertisment în scris. Polițistul era un tip tânăr, mai tânăr decât mine. Am vorbit cu el şi sincer părea nedumerit ce ar putea să ne intereseze în Arizona, că am venit aici de la celălalt capăt a lumii.
Mai mult nu am depăşit viteza, regulile sunt stricte în Arizona. În cele din urmă mi-am dat seama că încă nu sunt un fotograf adevărat, pentru că am preferat să admir cactuşii foarte frumoşi la apus de soare din maşină, deşi ar fi trebuit să mă opresc, desigur ...
Sursa: mytourstory.ru
173