MOLDOVENII.MD

Paternitatea

Tatăl reprezintă pentru copil acea figură din familie legată de lumea misterioasă a adulților, încă necunoscută pentru el.

Mama este o ființă apropiată, de la care copilul se desprinde treptat psihologic, însă tatăl este „un venit” dintr-o altă lume, deocamdată neînțeleasă, dar din ce în ce mai atractivă.

Tatăl devine pentru copil acel diapazon social, moral și spiritual, după care el își reglează simțul social și comportamentul, cu care va păși în viața societății.

Stilul comportamentului social al copilului se formează, într-un fel sau altul, prin figura tatălui întipărită în copilărie. Comportamentul tatălui în diverse situații de viață este observat de copil și, adesea inconștient, asimilat ca model de urmat.

Impresiile primare sunt decisive în formarea viitorului comportament social al copilului; pe ele se va construi structura caracterului său. Dacă figura tatălui este slabă sau lipsește cu desăvârșire, acest lucru nu poate să nu influențeze destinul social al copilului.

Ștafeta paternității se transmite de la tată la fiu. Prin propriul exemplu, tatăl educă în fiu nu doar fiul, ci și viitorul tată. Fiului care nu și-a cunoscut tatăl în copilărie îi este mult mai greu să devină un tată adevărat pentru copiii săi. Desigur, nu este imposibil, dar mai dificil, deoarece în conștiința lui lipsește acea matrice psihologică a paternității, formată în copilărie sub influența tatălui.

În unele cazuri, maturizarea timpurie a adolescentului sau tânărului, cauzată de depășirea unor circumstanțe dificile ale familiei, contribuie la formarea calităților paterne. Cunoaștem exemple din rândul copiilor războiului, când băiatul rămas fără tată, plecat pe front, își asuma responsabil toate greutățile grijii masculine pentru familie.

Oricât de tragică era situația acestor tineri, ea le întărea caracterul, îi făcea adevărați bărbați, fără alinturi și capricii infantile, specifice „copilașilor” răsfățați. Nu e de mirare că acești băieți, rămași fără tată, dar care nu s-au clătinat în fața greutăților, deveneau ulterior tați adevărați – demni, responsabili, curajoși și puternici.

Calitatea paternă la bărbat este importantă nu doar pentru copiii lui, ci și pentru soție, deoarece paternitatea îi conferă bărbatului acea statornicie și fiabilitate apreciată de orice femeie normală. Femeia își alege soțul apreciind în el nu doar partenerul sexual, ci și potențialul de tată, care îl face un tovarăș de viață mult mai demn decât toți „aventurierii” preocupați doar de plăceri trecătoare.