Planeta vie

În ultimii ani, pe Pămînt se observă dispariţia în masă a diferitelor specii de creaturi vii. Spre regret, în viitorul apropiat acest proces va deveni şi mai intens. Astfel de prognoze sumbre, oamenii de ştiinţă au făcut în baza unor informaţii care vin din diferite colţuri ale planetei noastre.

În prezent, pe Pămînt locuiesc mai mult de 10 milioane de specii de creaturi vii. În fiecare an, mii de specii mor, unele chiar înainte ca biologii să aibă timp să le descrie. Din toate speciile păsărilor cunoscute, fiecare a opta se află pe cale de dispariţie, în rîndul mamiferelor – fiecare a cincea şi în rîndul amfibienilor – fiecare a treia. Pînă în 2030, biologii prezic moartea unei cincimi din specii de plante. Din 1970 pînă în 2005, indicele biodiversităţii a scăzut cu 27%. Cele mai înalte rate de pierdere a biodiversităţii se observă în regiunea Asia-Pacific. Oare omul va fi în măsură să încetinească şi să oprească declinul diversităţii formelor de viaţă pe planetă? Experienţa ecologiştilor germani dovedeşte că este posibil!

După război, în 1946, în apropierea lacului german Brodensk a fost creat un punct de observare al păsărilor. Observaţiile au continuat în perioada 1947 – 2002 şi au arătat că din 110 de specii de păsări care se cuibăresc acolo, 35% din specii au dispărut sau se întîlnesc doar foarte rar, 20% au redus numărul lor, 10% sunt specii noi şi specii care au crescut numărul lor, iar 35 % din specii nu şi-au schimbat numărul. O situaţie similară există în multe regiuni ale Germaniei şi în întreaga Europă. Deci în Germania acum sunt aproximativ 21 402 de arii protejate. Dar procentul teritoriilor pe care pot vieţui speciile rare, este mic. Numărul de păsări care fac parte din specii pe cale de dispariţie este în continuă creştere. Potrivit lui Peter Berthold, specialistul principal la Institutul Max Planck pentru studierea păsărilor migratoare, acţiunile ecologice în prezent sunt similare cu stingerea focului doar atunci cînd acesta a izbucnit, însă nu se întreprind măsuri pentru a preveni apariţia focului.

Anul 2010 a fost proclamat Anul biodiversităţii din lume. Sub auspiciile ONU au fost dezvoltate programe pentru conservarea şi restaurarea biodiversităţii. Însă obiectivele puse de aceste programe au fost utopice. Cu toate acestea, examinarea acestei probleme a atras atenţia publicului la nivel mondial şi prin urmare în UE a fost întărită legislaţia ecologică. Acum, oamenii de ştiinţă trebuie să determine care specii sunt inutile de protejat, pentru care procesul este prea scump şi să alcătuiască planul de acţiuni privind conservarea naturii cu adevărat.

Oamenii de ştiinţă cred că în afară de zonele protejate mari ar trebui să se înfiinţeze o reţea de module de conservare a naturii, cu accent asupra protecţiei habitatelor umede şi acvatice, cum ar fi iazurile mici cu luncile adiacente, deoarece anume acest tip de habitat este cea mai mare sursă a biodiversităţii.

Pe exemplul unui habitat relativ mic, situat în valea unui rîu mic, de o dimensiune de doar 10 hectare, teritoriul căreia anterior fusese drenat de agricultură, oamenii de ştiinţă au fost în măsură să înregistreze o creştere a numărului total de animale şi de plante şi o creştere a biodiversităţii. Acest proiect a fost implementat în viaţă aproape exclusiv prin donaţii de la persoanele fizice. Ecologiştii propun să se organizeze astfel de module de conservare a naturii în fiecare municipiu, unde autorităţile locale şi populaţia vor fi implicate în crearea şi protecţia acestora. Iar plantele şi animalele vor fi capabili să schimbe acest modul cu altul şi să se adapteze la peisajul mai mult urban. Numărul total de unităţi de conservare va creşte pînă la 3000, costul fiecăreia este de aproximativ 350 000 de euro. Avînd în vedere că germanii au la conturile lor economii solide şi că ideea de protecţie a mediului înconjurător le este foarte aproape, ecologiştii sunt plini de optimism şi de speranţă pentru punerea în aplicare a proiectului lor în viaţă.