Prietenii noştri buruienii

Cum a reieşit că oamenii cred în binecuvîntarea ştiinţei pentru umanitate?

Masanobu Fukuoka, "Revoluţia unui fir de paie".

Fiecare dintre noi din copilărie ştie că buruienile care cresc în grădinile noastre, pături de flori, etc., sunt duşmanii noştri. Cea mai mare parte din timpul petrecut de orice grădinar pe terenul lui este dedicată anume luptei împotriva buruienilor. Şi acest lucru este considerat normal. 

Cu toate acestea puţini oameni se gîndesc pentru ce în natură există aceste plante. Poate că nu trebuie să luptăm cu ele? Poate că există alte modalităţi de a controla şi a gestiona "duşmanii" noştri? Poate că buruienii pot aduce unele beneficii?

Se pare că acest lucru este posibil. Pentru cei care ştiu despre agricultura naturală, nu este ceva nou. Iar pentru majoritatea oamenilor acest lucru sună ireal.

În general, subiectul în cauză este foarte voluminos, aşa că vom aduce cîteva exemple referitoare la utilitatea buruienilor pentru om şi unele plante. În cartea unui grădinar cunoscut Boris A. Bublic „Grădina ta. Abordare neobişnuită a lucrurilor familiare” : Datorită urzicii creşte rezistenţa plantelor la dăunători. În special, melcilor nu le plac urzicile. Se sporeşte creşterea tomatelor. Iar despre folosul consumului urzicii de oamenii şi animalele se poate vorbi, în general, foarte mult. Din urzici este posibil de a pregăti o salată delicioasă de primăvară, o supă verde şi aşa mai departe ...

O altă buruiană - ciulin(Carduus nutans). Datorită rădăcinii adînce penetrante această plantă nu concurează cu plantele cultivate în extragerea elementelor nutritive. În cantităţi moderate, ciulinul numai ajută astfel de plante, cum ar fi dovlecii, castraveţii, harbujii, zemoşii, ceapa, tomatele şi porumbul.
Aceasta creează o umbră dorită, precum şi prin sistemul de rădăcină aduce la suprafaţa solului nutrienţi din straturi de adîncime.

Sau, altă buruiană clasică – volbura (Convolvulus arvensis) ", care este popular menţionată ca mesteacăn. Este practic inutil să luptaţi cu ea: cu cît mai mult prăşiţi, cu atît mai des creşte. Însă aceasta, de asemenea, se hrăneşte în straturi adînci ale solului şi acţionează ca un mulci (se înțelege un strat de materie organică cum ar fi paie, frunze, resturi vegetale, rumeguș) care protejează solul de soare şi de vînt, prevenind distrugerea acestuia.

Şi astfel de exemple există o mulţime, aproape referitor la toate buruienile. De fapt, buruienile cresc numai acolo, unde omul a încălcat prin activitatea lui biocenoza naturală, solul sistematic rămîne dezvelit în urma activităţii economice umane. Iar buruienile acţionează în calitate de protecţie rapidă a solului de la eroziune. Totodată protejînd pămîntul dezvelit şi îmbogăţindu-l cu minerale şi materie organică.

În natură, de regulă, buruienile sunt rare şi nu se multiplică pînă la un număr mare din cauza concurenţei cu ierburile perene, arbuştii şi copacii.

Deci, merită, să ne gîndim la rolul buruienilor în grădina noastră şi beneficiile care pot fi trase din cooperarea cu ele. În loc de a le distruge complet fără minte, perturbînd un echilibru şi aşa şubred al naturii.

Dacă ne vom întoarce la moto-ul articolului, putem înţelege abordarea problemei buruienilor de ştiinţa agricolă. Ştiinţă a considerat că este suficient de a studia creşterea plantelor de cultură, iar explorarea buruienilor în beneficiul agriculturii s-a considerat de prisos. Aşa cum procedează orice ştiinţă: studiază o parte şi nu vede totul. Dar acesta este deja un subiect pentru un alt articol ...

Sursa: blog.makarola.com.ua