Relaţiile «prădător — pradă» sprijină stabilitatea ecosistemului

În natură există foarte multe comunităţi, de la recife de corali până la păduri tropicale,
care nu suferă deloc din cauza diversităţii (foto: scharks.ru)

Stabilitatea ecosistemului creşte, dacă speciile care o compun sunt legate de relaţii de consumator, deci sunt animale de pradă sau prăzi. Concurența și cooperarea, dimpotrivă, slăbesc comunitatea, o fac instabilă.

În ecologie exista un paradox cunoscut, asociat cu prezicerea stabilităţii ecosistemului. În 1972 fizicianul și ecologistul Robert Mey, a propus un model matematic care făcea legătura între stabilitatea comunității și numărul de specii constitutive. Conform modelului în cauză, cu cât mai divers a fost ecosistemul, cu atît era mai puțin stabil. Însă în natură există foarte multe comunităţi, de la recife de corali pînă la păduri tropicale, care nu suferă deloc din cauza diversităţii. Conform modelului lui Mey, astfel de comunități nu au fost autentice, din punct de vedere al statisticii, pur și simplu, nu puteau să apară. Însă, ecologiștii în mod repetat au avut posibilitatea de a se convinge că anume diversitatea este garanția stabilității.

Timp de patruzeci de ani, acest model matematic a fost citat ca exemplu de o nepotrivire surprinzătoare a practicii cu teoria matematică. Cu toate acestea, mulți cercetători considerau că această incoerență este cauzată de caracterul prea abstract al modelului. Adică, în calitate de "cal sferic situat într-un vacuum" modelul este autentic, însă natura dispune de puteri suplimentare, care îi permit să corecteze teoria. Într-adevăr, Robert Mey a examinat numai numărul de specii și gradul de interacțiune între acestea, fără a lua în seamă specificul relațiilor în interiorul ecosistemului.

Ecologiştii de la Universitatea din Chicago (SUA) au publicat în revista Nature un articol în care şi-au exprimat opinia, conform căreia anume datorită calității diferite a relațiilor dintre specii, ecosistemul iese din capcana teoretică. Cercetătorii au împărţit tipul general de relații între specii în trei dintre cele mai frecvent întâlnite în natură: acestea sunt relații dintre "prădător - pradă", relații de concurență și relații de co-existenţă reciprocă benefică (sau mutualism*).

În primul caz, o specie beneficiază de o altă specie: prădătorul mănîncă prada mai puțin adaptată. Concurența presează asupra ambelor specii participante la relaţii reciproce: ele pur și simplu împiedică una alteia să trăiască. În relaţii de mutualism, dimpotrivă, speciile se susțin reciproc. Deci, după cum s-a dovedit, ecosistemul admite o mare diversitate în cazul dacă toate aceste specii multiple sunt legate de relații "prădător – pradă”. În acest caz, cu cît mai multe specii, cu atât mai stabil este sistemul. Iar, concurența şi mutualismul slăbesc ecosistemul: cu cât sunt mai multe specii care concurează sau colaborează între ele, cu atât mai greu ecosistemul revine la starea iniţială după șoc, cum ar fi invazia unei noi specii sau schimbările climatice.

Într-adevăr, notează autorii articolului, dacă ne vom uita la natură, vom vedea că în cele mai diverse tipuri de ecosisteme, speciile sunt legate între ele, în primul rînd, de relații de consum. Pe de altă parte, ecologiștii imediat s-au confruntat cu noi paradoxuri. Conform modelului lor, garanţia stabilităţii sunt legăturile strânse între prădător și pradă, atunci când o specie este rigid legată de altă specie. Dar, orice ecologist știe că anume o astfel de specializare nu duce la nimic bun: dimpotrivă, ecosistemul va supraviețui dacă prădătorul nu este prea pretenţios la mâncare. În natură, de obicei, prada este mai mică decât prădătorul, iar conform modelului nou revizuit, această situație nu contribuie la stabilitate, o astfel de orânduire în dimensiuni nu este relevantă.

Cu toate acestea, paradoxurile noi nu jenează cercetătorii, conform opiniei lor, punctele vulnerabile ale teoriei, impun savanţii să continue cercetările şi anume datorită divergenţelor paradoxale între teorie și practică, noi putem afla mai multe despre starea reală de lucruri în natura vie.

*Formă răspândită de co-existență reciproc avantajoasă, atunci când o specie eliberează altă specie de paraziţi, polenizează plante sau distribuie semințe. De exemplu, păsările combina nutriția adecvată cu răspândirea semințelor – trad.

Sursa: energy-fresh.ru