MOLDOVENII.MD

Revenirea naturii sălbatice a devenit la modă

Acum o sută de ani, dispariția lupilor era considerată o veste bună.

Desecarea mlaștinilor era privită ca un semn al progresului.

Defrișarea pădurilor pentru noi terenuri agricole și pășuni era văzută ca o victorie a omului asupra naturii.

Cu cât rămâneau mai puține teritorii sălbatice, cu atât dezvoltarea unei țări părea mai mare.

Astăzi, situația pare aproape inversă.

În diferite regiuni ale Europei apar proiecte care nu urmăresc construirea de noi drumuri sau valorificarea unor terenuri suplimentare, ci redarea naturii a spațiului pe care l-a pierdut cândva.

Acolo unde omul încerca să schimbe totul, acum începe tot mai des să facă un pas înapoi.

Astfel a apărut mișcarea cunoscută sub numele de rewilding – restaurarea naturii sălbatice.

Cea mai neobișnuită idee ecologică a secolului XXI

La prima vedere, ideea poate părea ciudată.

Civilizația modernă este obișnuită să controleze mediul înconjurător. Regularizăm râuri, dirijăm cursuri de apă, drenăm zone umede, plantăm speciile pe care le considerăm utile și eliminăm ceea ce considerăm inutil.

Susținătorii rewilding-ului propun însă o perspectivă diferită.

Ce s-ar întâmpla dacă natura ar ști mai bine cum să-și păstreze propriul echilibru?

Ce s-ar întâmpla dacă unele ecosisteme s-ar putea reface mai eficient fără intervenția permanentă a omului?

Cu doar câțiva ani în urmă, astfel de întrebări păreau mai degrabă filosofice.

Astăzi, ele stau la baza unor programe internaționale importante.

Revenirea celor pe care aproape îi pierdusem

Cele mai vizibile schimbări sunt legate de animalele mari.

Povestea zimbrului european părea, pentru mult timp, una a dispariției definitive. La începutul secolului XX, această specie aproape că dispăruse din sălbăticie.

Însă lucrurile au luat o turnură neașteptată.

Datorită programelor internaționale de conservare, zimbrii au revenit în pădurile Poloniei, României, Germaniei, Spaniei și ale altor state europene.

O poveste asemănătoare s-a petrecut și cu castorii.

Cândva considerați dăunători, ei sunt astăzi numiți de mulți specialiști adevărați ingineri ai naturii.

Prin construirea barajelor, castorii rețin apa, reduc efectele secetei, creează noi habitate și contribuie la dezvoltarea unor ecosisteme complexe.

Europa redescoperă astfel rolul pe care animalele îl joacă în menținerea echilibrului natural.

Reabilitarea mlaștinilor

O transformare la fel de surprinzătoare are loc și în privința mlaștinilor.

Timp de secole acestea au fost considerate terenuri inutile.

Desecarea lor era asociată cu dezvoltarea și eficiența economică.

Astăzi însă perspectiva se schimbă.

Oamenii de știință consideră mlaștinile printre cei mai importanți aliați naturali ai omului.

Ele stochează apă, reduc efectele inundațiilor și secetelor, oferă adăpost pentru numeroase specii și contribuie la captarea carbonului.

Din acest motiv, în multe țări europene sunt implementate programe de restaurare a zonelor umede degradate.

De ce se întâmplă acest lucru acum

Motivul nu este doar dragostea pentru natură.

Lumea se confruntă tot mai des cu efectele intervențiilor excesive asupra mediului.

Inundațiile, degradarea solurilor, pierderea biodiversității și schimbările climatice obligă societatea să caute noi soluții.

Tot mai mulți specialiști ajung la concluzia că nu orice problemă poate fi rezolvată printr-un control suplimentar.

Uneori, cea mai bună soluție este să permitem naturii să facă ceea ce a făcut cu succes timp de mii de ani.

Noul lux al secolului XXI

Interesant este că natura sălbatică începe să fie percepută ca o valoare în sine.

Dacă odinioară simbolurile progresului erau peisajele transformate și teritoriile complet valorificate, astăzi tot mai mulți oameni apreciază posibilitatea de a vedea o natură autentică.

Posibilitatea de a întâlni un zimbru, de a observa un râu nealterat sau de a traversa o pădure veche devine o experiență rară și prețioasă.

Ceea ce cândva era considerat un semn al înapoierii începe să fie privit ca o adevărată bogăție.

Nu înapoi, ci înainte

Susținătorii restaurării naturii sălbatice nu propun întoarcerea în trecut și nici renunțarea la tehnologie.

Ei propun altceva.

După secole de transformare continuă a mediului înconjurător, omenirea începe să își pună o întrebare nouă:

cât spațiu de pe planetă ar trebui să aparțină nu omului, ci naturii însăși?

Răspunsul este încă în curs de formare.

Dar un lucru este deja evident.

Revenirea naturii sălbatice nu mai este doar un proiect ecologic.

Ea a devenit unul dintre simbolurile unei schimbări mai profunde în modul în care oamenii privesc lumea din jur.

Poate că tocmai capacitatea de a lăsa o parte a lumii cu adevărat sălbatică va deveni una dintre cele mai importante valori ale secolului XXI.