MOLDOVENII.MD

Rîurile lumii încep să se sufoce. Ce se întîmplă cu oxigenul din apele dulci?

Apa a fost întotdeauna percepută de oameni ca simbol al vieții.

Rîurile au oferit hrană, apă potabilă, terenuri fertile și căi de transport, devenind baza apariției marilor civilizații. Nu întîmplător cele mai importante culturi ale lumii antice s-au format pe malurile Nilului, Eufratului, Tigrului, Indului și Fluviului Galben.

Astăzi însă, oamenii de știință atrag atenția asupra unui proces îngrijorător care se desfășoară aproape invizibil pentru majoritatea populației.

Rîurile lumii pierd oxigen.

Un studiu internațional recent, care a analizat peste 21.000 de sisteme fluviale de pe diferite continente, arată că aproximativ 80% dintre rîurile investigate înregistrează o scădere pe termen lung a concentrației de oxigen dizolvat în apă.

La prima vedere, aceasta poate părea o simplă informație tehnică.

În realitate, este vorba despre unul dintre cei mai importanți indicatori ai sănătății ecosistemelor acvatice.

De ce este important oxigenul din apă

Așa cum oamenii au nevoie de aer pentru a respira, majoritatea organismelor acvatice depind de oxigenul dizolvat în apă.

Peștii, moluștele, crustaceele, numeroase insecte și microorganisme își obțin oxigenul direct din mediul acvatic.

Atunci cînd concentrația acestuia scade, întreaga viață acvatică intră sub presiune.

Dispar mai întîi speciile sensibile.

Lanțurile trofice se dezechilibrează.

Capacitatea de autoepurare a ecosistemului se reduce.

În final, întregul sistem începe să se degradeze.

Din acest motiv, nivelul oxigenului este considerat unul dintre cei mai importanți indicatori ai stării rîurilor și lacurilor.

De ce scade nivelul de oxigen

Există mai multe cauze.

Una dintre cele mai importante este schimbarea climei.

Apa caldă poate reține mai puțin oxigen decît apa rece.

Pe măsură ce temperaturile globale cresc, cresc și temperaturile rîurilor.

Chiar și modificări aparent mici pot afecta semnificativ echilibrul oxigenului.

O altă cauză este poluarea cu nutrienți.

Îngrășămintele agricole și apele reziduale ajung în rîuri și stimulează dezvoltarea excesivă a algelor.

La prima vedere, pare un semn al abundenței vieții.

Însă după moartea algelor începe procesul de descompunere, care consumă cantități mari de oxigen.

Astfel apar zonele cu deficit de oxigen.

Un alt factor îl reprezintă modificarea regimului natural al rîurilor.

Barajele, lacurile de acumulare și regularizarea cursurilor de apă reduc capacitatea acestora de a se oxigena natural.

Rîul devine mai puțin dinamic și mai puțin viu.

Ce înseamnă acest lucru pentru oameni

Mulți ar putea crede că problema privește doar peștii și specialiștii în ecologie.

În realitate, consecințele sînt mult mai ample.

Ecosistemele de apă dulce asigură apă potabilă pentru miliarde de oameni.

Ele susțin agricultura, pescuitul și numeroase activități economice.

Atunci cînd rîurile își pierd capacitatea de autoepurare, calitatea apei scade.

Costurile de tratare cresc.

Riscul înfloririlor algale și al dezvoltării microorganismelor patogene devine mai mare.

Totodată, biodiversitatea apelor dulci este deja una dintre cele mai amenințate forme de viață de pe planetă.

Rîul ca organism viu

Știința modernă privește tot mai des rîurile nu ca pe niște simple canale de apă, ci ca pe organisme complexe.

În interiorul lor există milioane de relații între microorganisme, plante, animale și procese chimice.

Oxigenul joacă în acest sistem rolul pe care îl joacă respirația în corpul uman.

Atunci cînd el scade, toate celelalte procese au de suferit.

Dacă ne imaginăm rîul ca pe o ființă vie, cercetările actuale transmit un mesaj clar:

multe rîuri ale lumii respiră din ce în ce mai greu.

Lecția pe care ne-o oferă natura

Istoria omenirii arată că marile civilizații au apărut lîngă apă.

Mai rar ne gîndim însă că și apa are nevoie de condiții pentru a susține viața.

Omul a privit mult timp rîurile ca pe o resursă.

Tot mai multe date arată însă că ele reprezintă sisteme vii, de care depinde însăși existența noastră.

Scăderea oxigenului ne amintește un adevăr important.

Crizele ecologice nu încep întotdeauna prin catastrofe spectaculoase.

De multe ori ele încep prin schimbări lente, aproape invizibile.

Iar tocmai aceste schimbări sînt adesea cele mai periculoase.

Rîurile continuă să curgă, așa cum au făcut-o timp de milenii.

Dar datele științifice arată că în interiorul acestor artere ale planetei au început transformări care pot influența viitorul naturii și al civilizației umane.