Robinsoni (+Foto)

De aici până la „continent” pe apă sunt aproximativ un kilometru și jumătate de întindere a Volgăi. La orizont se vede o fâșie de pădure și blocurile centrului raional Kameniki. Dacă privești în cealaltă direcție — nu se vede malul: în fața noastră este „marea” lacului de acumulare Rîbinsk. Spațiul deschis îți taie respirația.

— Cum ajungeți pe „continent”?
— De două ori pe zi circulă un feribot până în centrul raional de pe mal. Prețul este ca la autobuz — 28 de ruble.

— Bine vara. Dar iarna?
— Dacă se formează un strat bun de gheață, e chiar mai ușor — circulă și mașinile. Altfel mergem pe jos pe gheață… Dar avem și snowmobil.

— Dar dacă vine dezghețul și nu e gheață solidă?
— La noi asta se numește „perioada de dezgheț” — toamna când se formează gheața și primăvara când se rupe. Cam câte două luni.

— Și atunci??
Liuba tace și zâmbește. De cinci ani trăiește aici, pe insula Iurșinski, împreună cu soțul Alexei și cei doi copii. De o oră încerc să înțeleg ce caută doi specialiști de top dintr-o mare companie din capitală, din domeniul HR, pe această insulă? Și de ce au ales un loc unde ajungi la fel de greu ca într-un zbor spre Murmansk? Răspunsul vorbește despre „căutarea sensului”, „devalorizarea vieții actuale cu agitația și goana după realizări iluzorii”. Pe scurt — să stai în urzici și să meditezi. Dar să luăm lucrurile pe rând.

— Cum ați ajuns aici?
— Soțul a văzut un anunț de vânzare a unei case. Eu am locuit în multe locuri — Kostroma, Smolensk, iar câțiva ani am închiriat un apartament la Moscova. Am venit aici, am văzut locul și am decis: dacă e să trăim undeva în Rusia, atunci aici.

— Dar viața pe insulă este dificilă, mai ales cu copii…
— Suntem perseverenți. Nu suntem obișnuiți să renunțăm. Eu am crescut în stepă, în nordul Kazahstanului, iar soțul în Belgorod, dar mereu ne-au atras insulele. Chiar și în luna de miere am mers în Noua Zeelandă!

De la mal până la casa Liubei mai este încă un kilometru în interiorul insulei. Iurșinski a apărut după formarea lacului de acumulare Rîbinsk, când peste patru mii de kilometri pătrați de pământ au fost inundați. Și totuși — a rămas o insulă.

— Sunt cinci sate aici, — povestește Liuba în timp ce mergem. — Dar locuitori permanenți sunt vreo treizeci.

Satele au rămas din perioada colhozurilor. Pe atunci funcționa chiar și o mică fabrică. Acum — turiști, pescari cu bărci și elani care iarna traversează Volga pe gheață…

— Cum rezolvați educația și medicina pentru copii?
— Aceasta este cea mai mare problemă. Pe insulă nu există nimic. Nu mergem la grădiniță. Cu școala încă ne gândim — fie navetă, fie online. Înainte exista un punct medical, acum nici în centru nu e mai bine…

— Și în caz de urgență?
— Pe mal este serviciul de salvare. Știu de noi, suntem în contact. Au și o aeroglisoră pentru evacuare. Dar, slavă Domnului, în cinci ani nu a fost nevoie…

În jur — păduri care acoperă cea mai mare parte a insulei. În curte — grădină, straturi de ceapă și o seră cu castraveți. Casa este mică, jumătate ocupată de o sobă rusească. Pare romantic — mai ales când scrii despre asta, nu când trăiești acolo.

— Am venit educați și plini de încredere. Credeam că putem totul. Dar realitatea ne-a pus la punct. Nici acum nu ne-am organizat complet gospodăria…

— Toaleta este afară.
— Alexei este inginer și ar putea construi sisteme complexe, dar aici trebuie să sapi grădina, să scoți apă din fântână… Totuși, grădina ne hrănește aproape tot anul. Avem găini, ouă, am crescut pui. Am construit duș, atelier, seră. Am învățat să coc pâine în cuptor. Facem și ceai de ivan, dar uneori vrem și ceai verde chinezesc!

— Vă ajunge traiul din gospodărie?
— Nu. La început am trăit din economii, apoi am lucrat online. Dar cheltuielile rămân. A fost greu uneori — chiar ne-au furat barca. Atunci ne-au ajutat vecinii…

Acum Liuba așteaptă al treilea copil. Mama ei a venit să o ajute, iar soțul lucrează la Moscova.

— Deci totuși lucrați în sistem de rotație?
— Da. Este greu, dar am mai trecut prin asta.

Au încercat să revină la viața din oraș, dar au înțeles imediat: pleacă definitiv. Liuba vrea ca copiii ei să crească în natură, să o simtă, nu doar să o învețe din cărți.

Familia are multe planuri — casă nouă, afaceri, blog despre viața pe insulă. Dar cel mai important acum este ca Alexei să revină definitiv acasă, lucrând de la distanță. În concluzie — nu intenționează să se întoarcă pe „continent”.

Ilia Ludanov