Rolul ariilor naturale protejate în lumea contemporană

Rolul ariilor naturale protejate în lumea contemporană

Arii naturale protejate au o istorie lungă. Data oficială a apariţiei primei ariei protejate este considerat anul 1872, când a fost fondat Parcul National Yellowstone în SUA. Dar cu mult înainte, în diferite părţi ale lumii au existat zone, care aveau un statut special protejat. În India acum 2000 de ani au existat deja teritorii speciale, în cadrul cărora se protejau resursele naturale. Africanii numeau astfel de locuri plantaţii sacre. Pentru Europa, a fost caracteristică crearea unor zone cu statut protejat pentru vânătoarele regilor, sau oamenilor bogaţi.

Şi în zilele noastre este dificil de a determina ariile protejate. Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (IUCN) identifică şase categorii de arii protejate. Toate acestea diferă prin destinaţie, regim de protecţie şi gradul de transformare de către om. În plus, în fiecare ţară, aceste categorii au caracteristici proprii, determinate de cauze istorice, geografice, sociale şi altele. Cu toate acestea, în ciuda diferenţelor, toate zonele protejate sunt destinate să asigure, în primul rând, conservarea terenurilor unice şi netulburate pe uscat şi suprafaţe de apă a planetei noastre.

La etapa actuală de dezvoltare a biosferei vine înţelegerea importanţei şi necesităţii de a crea zonele protejate. Unul dintre cele mai importante indicatoare nivelului de dezvoltare a ţării – cel de protecţie (raportul dintre ariile protejate şi zona totală, exprimat în procente). De exemplu, în ţările europene această cifră variază între 15-25%. În CSI, raportul este, de obicei, mai mic. Cu toate acestea, trebuie de remarcat faptul că în ultimii ani s-a evedenţiat o tendinţă favorabilă a măririi suprafeţelor ariilor protejate în această regiune.

Probabil că , nu există tip universal de arie protejată, care s-ar potrivi pentru toate regiunile din lume şi ar îndeplini la fel de bine funcţiile sale.

Este cunoscut faptul că, în SUA categoria cea mai răspândită a ariilor protejate este parcul naţional.

Pentru acesta este proprie combinaţia din două funcţii, de obicei, contradictorii - de conservare a naturii şi de activităţi recreative. Cu toate acestea, sistemul de parcuri naţionale, existent de aproape 130 de ani în SUA , a arătat că este posibilă combinarea acestor două funcţii cu conducerea abilă a teritoriului. Parcuri naţionale din SUA aduc un venit anual mare statului şi în acelaşi timp protejează peisaje naturale unice. Desigur, există si multe dezavantaje, printre care - o presiune de agrement în creştere asupra ecosistemului parcului. De exemplu, Parcul Naţional Grand Canyon este vizitat anual de peste 4 milioane de turişti.

Modelul nord-american de parcul naţional (SUA, Canada) diferă semnificativ de modelul european. Parcuri americane au, de obicei, o suprafaţă imensă, o mare parte din care nu este deranjată de om. În Europa, unde şi statele sunt mici, parcurile naţionale, destul de mici în dimensiuni, au fost create, în special, pentru a păstra terenuri de natură virgină. Rolul ariilor protejate este deosebit de important. Regiunile europene au fost mereu atractive pentru turişti, astfel entuziasmul lor şi dorinţa de a adera la frumuseţile naturii trebuie să fie oprită şi îndreptată în direcţia cuvenită. Aceasta este problema modernă a mai multor zone protejate: cum să găsim un echilibru între satisfacerea nevoilor umane în frumos şi nevoia de a proteja natura de la oameni. Din fericire, în multe ţări, oamenii încep să se "întoarce cu faţă" spre natura. Ei sunt preocupaţi de problemele protecţiei mediului înconjurător şi încearcă să aducă contribuţie la conservarea acestuia. O mulţime de proiecte de voluntariat, realizate în diferite zone protejate, permit nu numai să întreprindem acţiuni de protecţie a naturii, ci şi, de asemenea, să colectăm informaţii valoroase despre ea. Lucrul pe care nu-l poate îndeplini un personal mic, cu succes fac voluntarii - entuziaşti.

Actualmente tot mai des auzim expresii "turismul verde", "turismul ecologic", adică cel care întotdeauna ia în considerare regula – nu face nici un rău.

În SUA, Canada, Australia, ţările europene acest tip de turism este de mult timp cunoscut şi aplicat în practică. În ţările CSI această tendinţă abia începe să se dezvolte. Desigur, acest tip de turism este acceptabil numai în acele zone protejate, care, în afară de funcţii de protecţie, îndeplinesc şi funcţii de agrement.

Spre deosebire de America de Nord şi ţările europene, în ţările CSI principala categorie a ariilor protejate este rezervaţia naturală. Comparativ cu parcul national, are un regim strict de protecţie, şi funcţia sa principală - protecţia sistemelor naturale şi cercetările ştiinţifice. Rolul rezervaţiilor este dificil de a supraestimat. Ele susţin habitatul natural pentru multe specii de plante, animale şi permit oamenilor de ştiintă să efectueze cercetări pe teritoriul virgin şi să folosească datele obţinute ca referinţă pentru mediu. Deseori, în rezervaţii se face o muncă interesantă şi importantă privind conservarea florei şi faunei.

Din păcate nu întotdeauna rezervaţia îşi îndeplineşte funcţiile sale de protecţia naturii. Este important să se înţeleagă un singur lucru: oamenii de ştiinţă, lucrătorii zonelor protejate, organizaţiile publice de protecţia naturii îndeplinesc o cauză mare de susţinere şi creare a noi arii protejate. Parcul Naţional este o mândrie pentru fiecare american. Şi pentru noi? Parcă iubim natura, dar numai undeva, în adâncul sufletului. Şi doar recent oamenii au început să înţeleagă că va trebui să trăiască după legile sale, ci nu ale lor. Prin urmare, în lumea modernă atât de multă atenţie este acordată educaţiei ecologice a copiilor, începând cu vârsta preşcolară. Aceasta este cheia pentru dezvoltarea de succes, nu numai a ariilor protejate, ci şi conservarea mediului înconjurător în ansamblu.