Roşcat, cinstit … urban

Roşcat, cinstit ... urban

Vulpile londoneze au invadat oraşul şi au început să se aclimatizeze în metrou.

Vulpile au populat oraşele britanice la începutul secolului XX, după Primul război mondial. S-a schimbat modul de viaţă al oamenilor: noi mijloace de transport au permis britanicilor să trăiască într-un loc şi să lucreze în altul. Satele treptat s-au transformat în periferia oraşelor.

Vulpile s-au acomodat rapid cu o situaţie nouă. Ca şi oamenii, ei cu mare bucurie s-au aranjat în grădinile adiacente caselor din suburbie. Unghere sub hambar sau în tufişuri se transformau în vizuini comode. În urma oamenilor vulpile au trecut la o dietă urbană. Au schimbat carnea proaspătă de iepure sălbatic pe rămăşiţe de fastfood în gropile de gunoi.

Treptat vulpile s-au apropiat de centru. Odată o vulpe a fost găsită dormind într-unul din birourile parlamentului. O altă vulpe s-a strecurat pe teritoriul Palatului de Buckingham şi a strangulat câţiva flamingo roz ai Reginei Elizabeth II. Iar cu două luni în urmă, Daily Mail online a plasat pe sit-ul său un reportaj foto senzaţional despre o vulpe, care s-a furişat în metroul din Londra şi cu bună-cuviinţă se folosea de scara rulantă.

Vulpea roşie (Vulpes vulpes în limba latină) este ruda cea mai apropiată a câinelui. Vulpile trăiesc pretutindeni de la tundră până la deşerturi, în toate zonele climaterice şi, cum s-a aflat, nu numai în sălbăticie. Vulpile urbane pot fi găsite în Kiev şi Varşovia, dar Londra este capitala lor recunoscută.

Vulpea, deşi este un animal prădător, mănâncă orice. Vulpile mănâncă păsări, iepuri, micile mamiferi, insecte, viermi, fructe şi iarbă. Aproximativ 50% din dieta vulpilor urbane – resturi de mâncare. Această hrană nu este utilă pentru ele, şi durata vieţii vulpii urbane este aproximativ 15 luni. Pentru comparaţie: fraţii şi surorile sale din pădure trăiesc în medie 6-7 ani. Cu toate acestea, vulpile urbane mor, nu numai din cauza hranei nesănătoase. Cea mai răspândită moarte - sub roţile automobilelor. Alţii sunt victimele controlorilor.

Sunt nemulţumiţi de vulpi şi grădinarii. Roşcatele pot distruge cu uşurinţă o floare capricioasă şi un arbust tuns. Vizuinile lor sunt neîngrijite şi  emană un miros dezgustător. Nu este nimic de făcut: astfel vulpile îşi marchează teritoriul.

Părinţii se tem să lese în grădină căruciorul cu copil, proprietarii animalelor de companie se tem pentru prietenii lor de casă. De fapt, această teamă este, de multe ori, nefondată, de regulă, vulpile nu atacă nici oamenii, nici pisicii şi câinii. De asemenea, este puţin probabil că vulpea ar fi un purtător de contagiune. Oamenilor şi pisicilor mâncărimea (cea mai răspândită boală la vulpi) nu este teribilă, dar un câine (potenţiala victimă) poate fi infectat doar prin contact apropiat cu vulpea. Nu este chiar o situaţie tipică. Cu toate acestea, problemele se întâmpla foarte des. De exemplu, una din prietenele mele a văzut prin fereastră, că o vulpe a atacat în grădină iepurele ei de casă, ea s-a repezit în ajutor, a căzut şi a rupt piciorul.

Pe scurt, londonezii au suficiente motive să urască vulpile. Dar municipalităţile refuză să ia orice măsuri drastice. Decizia lor, se explică prin faptul că nu este uman, costisitor şi inutil. În perioada 1940-1970 oraşul a luptat activ împotriva vulpilor. În ciuda faptului că pentru programul de exterminare a lor au fost cheltuite sume mari, rezultatele specifice acesta nu a adus. În loc de o vulpe ucisă venea alta.

Oraşele sunt construite de oameni, dar nu numai oamenii locuiesc în ele. Coexistenţa civilizată a oamenilor şi animale, a omului şi natura este o problemă complexă a vieţii urbane. Dintre toate patrupede cea mai mare îngrijorare la oameni cauzează câini fără stăpân - de multe ori oamenii văd în ei agresori potenţiali.

Astăzi, municipalitatea preferă să se mulţumească doar cu sfaturi: nu faceţi gunoi în grădină, nu lăsaţi resturi de hrană în cutii de gunoi, nu lăsaţi iepurii de casă şi cobaii în grădină fără supraveghere.

În serviciu cetăţenilor, torturaţi de vulpi, vin criminalii profesionişti, "controlori". Astfel de controlori sunt ca o cârpă roşie pentru activiştii, care luptă pentru drepturile animalelor. Verzii pichetează birourile lor şi fac agitaţie printre populaţie, în nici într-un caz, să nu apeleze la serviciile lor. Acţiunile "controlorilor" nu sunt aprobate de către autorităţile oraşului, în primul rând, pentru că, conform investigaţiilor oficiale, distrugerea vulpilor nu este eficientă.

Clienţii "controlorilor" se străduie ca vecinii să nu afle despre comanda lor. Aceasta  contravine modei universale de dragoste a londoneză faţă de natură şi atitudinea responsabilă pentru conservarea mediului înconjurător.

În 2001, Societatea Zoologică din Londra a efectuat un studiu conform căruia 80% dintre cetăţeni se poartă cu înţelegere şi loialitate cu vulpile urbane. Adesea, oamenii chiar hrănesc special vulpile, aruncând produsele alimentare în jurul casei lor. Din punctul lor de vedere, vulpile variază plăcut peisajul urban şi, de asemenea, aduc beneficii evidente, cum ar fi vânarea şoarecilor şi şobolanilor.
Este adevărat că şobolanii pe străzile Londrei se întâlnesc mult mai rar, decât vulpile.

Sursa:  chaskor.ru