Secvenţe din programul radio nr.13 Bugetul pe anul 2003 şi profeţia lui Gogol (+ Audio)

Secvenţe din programul radio nr.13 Bugetul pe anul 2003 şi profeţia lui Gogol (+ Audio)

Efimov V.A.: Nu întâmplător bugetul pe anul 2003 a fost numit bugetul de ispăşire. Valoarea plăţilor datoriilor este aproape de 50% din costul cheltuielilor totale ale statului. Cât de multe cuvinte au fost rostite de către Guvern referitor la politica socială puternică. Şi, într-adevăr, în comparaţie cu anul trecut, sumele rezervate pentru rambursarea serviciilor sociale, inclusiv regimurilor de pensii militare, culturii, sănătăţii publice şi a.m.d. au crescut considerabil. Însă acestea mărturisesc despre nivelul scăzut al cheltuielilor bugetare, care subminează statalitatea noastră. Cheltuielile sociale ar putea fi mărite, dacă Guvernul ar slobozi stringularea cămătorească.

A.V.: Victor A., aţi putea explica ascultatorilor noştri esenţa camătăriei?

VA: Să încercăm într-o formă foarte simplă să demonstrăm mecanismul de funcţionare a camătăriei, expus în dictonul popular. O dată a mers Ivan la un vecin-camătar să împrumute 100 de ruble pe un an. Vecinul a răspuns la cererea sa cu condiţia plăţii venitului camătăresc de 100% şi darea în gaj a toporului. Ivan a dat toporişca, a luat banii, însă, chibzuind mai bine, a decis că peste un an îi va fi greu să restituie 200 de ruble. Revenind de la jumătate de drum, el a întors 100 de ruble, pentru a achita mai uşor datoria definitivă. El merge acasă şi gândeşte: "Nici banii, nici topor şi încă cu100 de ruble sunt dator. Însă cel mai interesant este că toate acestea se petrec trict conform legii. Conform astfel de legi hoţeşte populaţia din ţara noastră este jefuită. Folosirea acestei metode simple de a oferi banii pentru debitori sub procent permite aşa-numitor ţări "dezvoltate" să primească venitul camătăresc zilnic de aproximativ 100 milioane dolari de la ţările aflate “în curs de dezvoltare”. Mai întâi de toate, acestui parazitism ţările dezvoltate datorează secretele prosperităţii lor. Esenţa acestui algoritm de sclavie globală nu a fost blocată în tezaurul serviciilor de informaţii occidentali, ci declarată în mod deschis în Biblie. Cităm textual:

"Nu împrumută pe camătă fratelui tău nici argint, nici pâine, nici orice altceva, străinului împrumută pe camătă, iar fratelui tău nu împrumuta pe camătă." (Deuteronom 23:19),

"... Si vei da la multe popoare, dar tu nu vei împrumuta [şi tu vei domni peste multe popoare, dar ele peste tine nu vor domni]" (Deuteronom 28:12).

„Străinii iţi vor zidi zidurile, şi împăraţii lor îţi vor sluji; …Căci neamul şi împărăţia care nu-ţi vor sluji, vor pieri, şi neamurile acelea vor fi în totul nimicite”. Isaia 60 (10-12).

A.V.: Sunteţi de opinie că împrumuturile externe ar trebui să fie excluse, în principiu?

VA: Nu, avem o opinie diferită şi credem că împrumutul este posibil. Dar, în practica administrării social utile orice împrumut extern trebuie să se facă pe baza unei investiţii fără dobândă. Investitorul nu trebuie să pretindă pe procente din aer, din banii sustraşi necuvenit sau jefuiţi, dar numai pe o proporţie de profit real, care va fi primit de ţară, cu participarea investitorilor. În caz contrar, vom ajunge la un algoritm standard de jaf al ţărilor şi popoarelor. În economia social utilă camătoria trebuie să fie interzisă prin lege, iar dobânzile aferente unui împrumut ar trebui să fie strict egale cu zero.

A.V.: Şi ce ţări împotriva voinţei lor au nimerit într-o situaţie de jaf în afară de Rusia?

Efimov V.A.: Ziarul AIF, nr.4 pentru anul 2001, citează 6 ţări, jefuite pe scară largă de către clanul de mafie internaţională de camătă: Brazilia, cu plăţi anuale de 42 miliarde dolari, Mexic - 40, Indonezia - 27,5, Argentina - 25, Turcia - 14, Thailanda - 12 de miliarde de dolari. Acest jaf efectuat cu ajutorul metodei de cooperare "culturală", prin sistematizarea şi cruzimea sa, depăşeşte orice jaf de timp de război şi jafuri de ocupaţie. Este suficient să spunem că, pe fundalul acestor cifre în timpul jugului mongolo-tătar am avut pierderi mult mai mici.

A.V.: Viktor, situaţia, în care "elita” lucrează împotriva propriului popor, este unică? Sau au mai fost cazuri în istoria ţării noastre?

Efimov V.A.: Din păcate, trădarea la nivel global a început din momentul botezului Rusieia şi impunerii bizantinismului. Un val puternic de cult faţă de Europa de apus a fost format de către Petru I. De atunci, capul nostru s-a desprins de corp, după cuvintele lui Dahl şi Puşkin. Principalii actori nu şi-au schimbat aspectul din timpuri descrise ale lui N.V. Gogol în “Suflete moarte”. Iar “coincidenţele” pot fi explicate prin faptul că toate aceste subiecte au fost recomandate lui Gogol de către profetul civilizaţiei ruse Puşkin.
După august 1991 a devenit clar că, într-o varietate de candidaţi la preşedinţia ţării, doar doi dintre ei au avut o şansă reală de a fi aleşi Elţin şi Ziuganov. În 1996 a venit pionul terţ, care a avut, de asemenea, o şansă de a merge la locul reginei (aidoma jocului de şah – trad.). Toţi trei candidaţi au fost "foarte asemănători cu un urs de dimensiune medie", măcarcă mârâiau în mod diferit. Şi acum, îl cităm pe Gogol.

" Privindu-l pe Sobakevici cu coada ochiului, lui Cicikov i se păru de asta dată că aduce mult cu un urs de statură mijlocie. Pentru accentuarea asemănării, stăpînul casei mai purta şi un frac de culoare adecuată, cu mîneci lungi, pantaloni lungi, şi mai mergea şi legănat, cu o călcătură atît de anapodată a labelor lui enorme, încît izbutea mereu să calce pe alţii pe picioare. Faţa-i era aprinsă, ca un ban de aramă nou. Se ştie că sînt multe asemenea chipuri, lamigălirea cărora natura nu şi-a prea bătut capul mînuind sculele mici — ca, de pildă, pile, sfredele şi altele — ci le-a cioplit de-a dreptul: a dat o dată cu barda şi s-a ivit nasul, a mai dat o bardă şi-au ieşit buzele, cu burghiul a găurit ochii şi, fără să mai şlefuiască, le-a adus pe lume, zicînd: „Trăieşte!" Acest portret literar lui Sobakevici se referă cu succes la Elţin şi Ziuganov, şi Lebedev.

A.V: Ne puteţi da alte analogii din Gogol?

Efimov V.A.: Da, desigur. În descrierea exteriorului şi caracterului lui Nozdriov puteţi găsi cu uşurinţă un portret colectiv al lui Nemţov şi Vladimir Jirinovski, indiferent de diferenţele personale, prin care ei atrag atenţia, demonstrându-le fericiţi publicului.

“Nozdriov era într-o măsură oarecare un om istoric, căci nici o serată, la care lua şi el parte, nu se termina fără vreo istorie. Totdeauna, pînă la urmă, trebuia să iasă cîte una; sau jandarmii îl luau de braţ şi-l scoteau afară, sau chiar prietenii lui erau nevoiţi să-l dea pe uşă-n brînci. Şi dacă uneori nu se întîmpla nimic de soiul acesta,
trebuia totuşi să se petreacă ceva ce n-ar fi fost cu putinţă cu alţii: de pildă, se îmbăta la bufet în aşa hal, încît rîdea într-una, sau îndruga nişte minciuni atît de gogonate, încît, pînă la urmă, se ruşina şi el. Minţea aşa, de-a surda, fără nici un rost. Se apuca deodată să spună că ar fi avut un cal albastru sau trandafiriu, sau cine ştie ce alte gugumanii, încît cei care-l ascultau plecau scîrbiţi, zicînd: „Cai verzi pe pereţi, ne-nişorule”. Sînt oameni care au meteahna să facă rău aproapelui lor, uneori fără nici o nevoie”.

Şi aici aveţi pe scurt portretul viu al lui Iavlinski “din mere”.

”Numai dumnezeu ştie ce caracter mai avea şi Manilov.Există pe lume un soi de oameni despre care se poate spune că nu sînt nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici laie, nici bălaie, nici în Bogdan, nici în satul Selifan, conform proverbului. Poate că la ei ar trebui să adere şi Manilov. Pe scurt, a fost un proeminent de zahăr, caracteristicile sale nu au fost fără farmec, dar acest lucru plăcut, se pare, a fost dat prea! Pentru ca în clipa următoare însă, nu mai spuneai nimic şi căutai
să te depărtezi de el şi pleacai departe, dar dacă nu pleacai, simţeai o plictiseală de moarte”.

A.V.: Victor A., vorbind de preşedinţi, după restructurare (perestroika), aţi tăcut despre Putin. Şi cum aţi evalua poziţia sa în materie de camătă? Poate Gogol este prototipul lui?

Efimov V.A.: V.V. Putin, imediat după venirea la putere pentru prima dată a ridicat problema naţionalizării corporaţiei, practic private, independente de la Guvern, care este Banca centrală. Cu toate acestea, V.V. Putin şi asistentul său Andrei Illarionov susţin poziţia cu privire la rambursarea anticipată a datoriei externe şi reducerea acesteia. În ceea ce priveşte comentariile dvs. cu privire la prototipul lui V.V. Putin, atunci el este cu adevărat prezentat sub formă de Prince, care face apel la “cei dintre voi care au unele noţiuni despre ceea ce este o minte nobilă” şi invită să ne amintim despre datoria fiecărui om la locul lui, “să luăm în considerare datoria şi obligaţia locului vostru de muncă de pe pământ”.

Despre ce post pământesc al omului spune N.V. Gogol? Desigur, despre funcţia a fi un om, un om cu o literă mare. Într-un discurs al lui V.V. Putin, după ce a devenit preşedinte, a răsunat declaraţia, pe care poporul rus nu a auzit-o mai mult de o jumătate de secol, nici de la un om de stat:
"Toate problemele noastre de azi sunt legate de morală."
Şi vârful, la care a ajuns geniul lui Gogol în eroismul său moral, s-a concretizat în poemul "Suflete moarte", şi noi, urmaşii lui, trebuie să continuăm. Acest lucru va fi făcut nu de manageri, ci de administratorii care înţeleg că cuvintele “adevăr”, “dreptate”, “justiţie” şi “guvernare” au un câmp semantic asemănător.