MOLDOVENII.MD

Secvenţe din programul radio «Prozrenie» nr. 9: Despre eşecul marxismului şi perspectivele construirii de partid din Rusia

Secvenţe din programul radio "Prozrenie" nr. 9: Despre eşecul marxismului şi perspectivele construirii de partid din Rusia

Efimov V.A. : Dacă vom analiza toate publicările comuniste din perioada de după anul 1991, devine clar că autorii încă nu au înţeles modul în care liderii lor anteriori, pe baza marxism-leninismului, au adus Uniunea Sovietică la eşec şi au dat naştere la astfel de teoreticieni, cum ar fi E. Gaidar. Mulţi oameni îşi aduc aminte de lozincile tirajate pe scara largă: "Doctrina lui Marx este atotputernică pentru că este adevărată." Între timp, anul 1991 şi anii următori nu numai că au pus la îndoială atotputernicia aceastei învăţături, dar şi, de asemenea, au demascat ineficienţa metodologiei accelerării nechibzuite a lozincii, care se încheie cu următoarele: "Am vrut să fie cât mai bine ....". Istoria nu tolezează modul conjunctiv, noi am primit exact aceea, ce a fost posibil în cadrul doctrinei de guvernământ, deoarece asigurarea stabilităţii  sistemului, creat pe baza acesteia, la orice efecte, atât interne, cât  şi externe, şi este o măsură a utilităţii sale practice. Când totul se prăbuşeşte ca un castel din cărţi, sursele de eşec trebuie să fie căutate nu în erorile individuale, ci în fundament. Limita de încredere faţă de teoria marxismului a fost epuizată. Pe baza ei poporul celei  mai bogate naţiuni din lume, îşi duce o existenţă mizerabilă. A venit timpul când ţăranul simplu rus, spre deosebire de "elita", care este în aşteptarea sloganelor următoare, trebuie să perceapă bazele economiei şi a finanţelor, pentru a înlocui încrederea în autorităţile false cu concepţiile proprii despre  lume – nu-i mare lucru! Şi este curios, că teoria marxismului, generată de o guvernare suprastatală, şi la ziua de azi îşi păstrează proscrişile sale. Probabil, că aţi observat, că stăpânii noştri comuni, atât din stânga, cât şi din dreapta nu permit critica lui Marx de către oricare altă parte.

A.V:. Dvs. justificaţi eşecul marxismului  prin rezultatele dezvoltării noastre la baza acestuia. Există o anumită logică. Dar am dori să vedem şi manifestările concrete ale acestui eşec în teorie ca atare.

Efimov V.A.: Vom începe cu veriga principală - cu economia politică a marxismului. Deci marxismul este o doctrină impracticabilă. Se operează cu abstracţii, care sunt imposibile de măsurat în practică pentru a face legătura cu viaţa şi rezolvarea problemelor  practic semnificative. Dacă te duci la o unitate de producere, nu vei fi capabil să măsori volumul produsului “necesar “şi “excedent”, nici un ceas nu îţi va arătă orele  "necesare" de muncă şi cele de “surplus”. Evidenţa contabilă şi controlul efectiv asupra producţiei nu pot să se bazeze pe economia politică marxistă.

A.V.: Şi ce ne puteţi spune despre pierderea filosofiei marxiste?

Efimov V.A: Primul rezultat, pe care l-a obţinut marxismul, se reduce la faptul că, la o simplă menţiune a subiectului  orice persoană normală se plictiseşte şi îşi pierde interesul faţă de interlocutor. Inutilitatea aparentă a filosofiei marxiste în viaţa practică, rezultă din declaraţia iniţială eronată a problemei fundamentale a filosofiei cum  este relaţia dintre conştiinţa şi existenţa. Ce este pe primul loc? Oare conştiinţa poate, în mod corespunzător, să reflecte lumea? Prima întrebare este dincolo de sfera de aplicare  prin intermediul mijloacelor logicii. Conştienţa, ideea, informaţia şi materia - sunt două feţe ale unui fenomen. Nu există nici o materie abstractă, fără caracteristici concrete de informare, deoarece nu există informaţii fără purtător material. Despre aceasta ne mărturiseşte o dispută de secole fără sens şi fără rost dintre materialişti şi idealişti. Acestea sunt incluse în algoritmele biblice standarde: "Împarte şi stăpâneşte". Mai mult ca atât, chiar dacă ceva ar fi fost primar - acest lucru nu ar schimba nimic în practică. Cunoştinţa despre lume poate să corespundă lumii sau nu. Dar principala întrebare de înţelepciune practică utilă  este previziunea efectelor activităţii umane, efectelor  utilizării acelor sau a altor cunoştinţe, rămâne în afara marxismului. Adică singura afirmaţie corespunzătoare a  problemei fundamentale filozofice se reduce la capacitatea de a prevede viitorul la nivel de individ, familie, stat, şi, în final, umanitate.

A.V.: Viktor, ce puteţi spune despre cea mai importantă componentă a marxismului - materialismul dialectic.

VA: Eu susţin că aceste legi nu sunt pur şi simplu greşite. Acestea creează o denaturare intenţionată în percepţia realităţii obiective, necesare stăpânilor marxismului, care sunt, de fapt, ca nişte semne din naştere ale Doctrinei biblice.. După toate, unitatea şi lupta contrariilor, potrivit lui Marx  s-au realizat astfel, încât unitatea este relativă, iar lupta este absolută. Lumea obiectivă este diferită. Baza pentru dezvoltare nu este numai lupta. În primul rând, interacţiunea nu poate fi numai între perechi, şi nu este neapărat exprimată în formă de luptă până la moarte. Masacrul de albii şi roşii în 1917 este o consecinţă inerentă a marxismului. Ţara a implementat presupusa necesitate. Marxismul provoacă lupta de clasă, opunând proprietarii de afaceri şi angajaţii. Şi pentru ce? În scopul de a ascunde adevăratele mecanisme de opresiune şi unor, şi altor. Ruinarea lor este realizată de cămătoria bancară prin sistemului financiar cu o orecare rată de dobândă. De fapt, proprietarul şi angajatul stau în aceeaşi barcă, deşi au roluri fundamental diferite în schema de profit final. Însă rezultatul final poate fi realizat numai în interacţiunea dintre cele două părţi ale sistemului de producere. Legile de dialectică marxistă se reduc la dezlănţuirea controverselor concentrate într-un complex naţional economic unic. Apoi vine  autodistrugerea ţării, care se explică prin cursul obiectiv al lucrurilor.

AV: Şi ce puteţi spune despre dreptul de tranziţie de la schimbări cantitative spre cele calitative?

VA: Modul de formulare a legii este vag şi superficial. În realitatea obiectivă  calitatea  se datorează nu numai cantităţii, ci şi de asemenea, printr-o  măsură orecare.

A.V: Ei bine, în sfârşit, legea de negare a negaţiei.
 
V.A: Da,din punct de vedere al Conceptului de Siguranţă Publică, pe care îl reprezint, această lege este nu mai puţin dăunătoare pentru societate decât  cele anterioare.

Efimov VA
06.08.2002

Sursa