Sepp Holzer: fără apă nu există viaţă

Sepp Holzer: fără apă nu există viaţă

Rezervele apelor subterane se micşorează în întreaga lume. Inundaţiile şi incendiile în Europa, America şi Rusia  din 2010 au arătat lumii consecinţele atitudinii greşite faţă de apă.

Apa este cel mai important lucru. Apa este sângele pământului. Omul este făcut din 70% din apă, precum şi suprafaţa planetei Pământ. Fără apă nu există viaţă.

Aidoma organismului uman care este pătruns de un sistem de vase sanguine, alimentând fiecare organ şi fiecare parte, este şi corpul Pământului: arterele acvatice subţire şi delicate asigură umiditatea corpului sănătos al Pământului până la cele mai mici pori. Prin urmare, Pământul devine cel mai mare corp de stocare al apei. Copul pământesc hidratat alimentează rădăcinile vegetaţiei şi afânează solul. Şi când rădăcinile mor, ei lasă în urma lor o biomasă utilă, care ventilează corpul pământesc şi îl asigură cu humus. Astfel se crează o acoperire vegetativă, care protejează solul şi clima, previne incendiile.

Ce se întâmplă când o parte a organismului este prost alimentată cu sânge? Ea devine slabă şi bolnavă. Dacă sângele lipseşte complet, atunci organismul moare. Tot acelaşi lucru se întâmplă cu corpul pământesc: peisajul, echilibrul acvatic căruia este perturbat, seacă. Flora  sărăceşte. Vegetaţia în dispariţie nu mai poate umbri solul, care este expus la razele solare, se încălzeşte şi se întăreşte. Dacă temperatura solului este mai mare, decât temperatura apei, apa nu se infiltrează în sol, ea pur şi simplu se revarsă asupra suprafeţei pământului, fără a se îmbiba. Ca rezultat, corpul pământesc se usucă şi mai tare şi îşi pierde capacitatea de a acumula apa. Pământul în acest loc se transformă la început în stepă şi apoi, în cele din urmă, devine un deşert.

Peste tot în lume agricultorii tratează apa cum ar fi un gunoi. Ei încearcă să scape de ea cât mai repede. Apa este direcţionată printr-un sistem de canale şi se drenează, se canalizează prin şanţuri betonate şi poienile forestiere. În plus, păşunatul prea intens al animalelor întăreşte corpul pământesc, monoculturi în silvicultură şi agricultură, îl epuizează. Cu un echilibru acvatic perturbat: iarna în sol este prea multă apă, iar vara - prea puţin.

Sărăcirea florei şi secete, ca urmare a gestionării necorespunzătoare, accelerează schimbările climatice. Dacă efectul răcoritor al vegetaţiei va dispărea şi întregile părţi ale pământului se vor supraîncălzi, atunci se va schimba direcţia vântului şi vor apărea furtuni şi uragane stihiinice. Cataclisme climaterice nu sunt un fenomen natural, ci o urmare a acţiunilor greşite ale omului. Şi întotdeauna punctul de plecare pentru aceasta este tratarea incorectă a apei.

Noi trebuie din nou să învăţăm să tratăm apa ca o fiinţă vie, şi să cooperăm cu ea. Stabilirea echilibrului acvatic este cel mai important obiectiv din lume. Corpul pământesc trebuie să fie umplut cu apă. Totodată este necesar de a construi un sistem de iazuri mari, care va restabili întreaga zonă şi va contribui la săturarea iazurilor mici pe terenurile dvs.. Numai aşa veţi putea preveni catastrofe naturale.

După cartea " Permacultura lui Holzer în Ucraina şi Rusia"

Sursa: poselenia74.ru