Simptomele psihiatrice ca modă a societății moderne

Irina Medvedeva, directoarea Institutului Public pentru Securitate Demografică, într-unul dintre discursurile sale a spus următoarele: „Trăim într-o societate în care simptomele psihiatrice grave – acele simptome care aparțin adevăratei psihiatriei – sunt prezentate drept etaloane ale modei și comportamentului”. Este greu să nu fii de acord cu această afirmație, dacă ieșim din limitele conștiinței și ale mentalității de rând. Să dăm câteva exemple:

Neîngrijirea. Din punct de vedere psihiatric, lipsa îngrijirii este un indicator al unei tulburări psihiatrice grave. Ea poate fi prezentă în demență, depresie, schizofrenie, alcoolism, narcomanie. Nu este vorba aici de neglijența „situațională” sau temporară, legată de lipsa de timp sau putere, ci de neglijența ca parte a imaginii. Iar acest fenomen există astăzi. Blugii rupți, paltoanele sau rochiile cu tivuri de lungimi diferite, nasturii încheiați greșit și alte „abateri de la îngrijire” fac parte din imaginea multor tineri.
Cultul sexului. Mass-media este principalul „promotor” al cultului sexului. Emisiuni umoristice, filme, reclame și chiar desene animate sunt impregnate de ideea eliberării sexuale. Ceea ce rămânea ascuns pentru oamenii normali, acum este expus privirii și discuțiilor publice. Rușinea intimă este considerată o relicvă medievală. Dar nu este oare acesta un semn al decăderii morale a societății?

Specialiștii consideră că nu este doar impunerea unor perverșiuni precum voyeurismul (când se arată ce se întâmplă în dormitoarele altora), ci și popularizarea unor deviații sexologice care fac parte din psihopatologie. Mai mult, propaganda sexuală, sub formă de lecții și discuții despre așa-numitul sex sigur, provoacă la tineri dispreț față de valorile familiale și conjugale, esențiale pentru o psihică sănătoasă. Lipsa relațiilor de căsătorie duce inevitabil la tulburări psihice, ceea ce în ansamblu provoacă degradarea societății.

Cultul banilor și luxului. Trăim vremuri în care oamenii neglijează strictul necesar pentru a cumpăra ceea ce impresionează. Fie mașină nouă, blană sau iPhone. Omul este evaluat după situația sa financiară, iar valorile spirituale trec pe planul doi. Foamea spirituală este „potolită” nu prin lucru asupra sinelui, ci prin achiziționarea de obiecte. În acest context, este interesant faptul că numărul cel mai mic de sinucideri se înregistrează în țările sărace, în timp ce creșterea bunăstării materiale în Europa a fost însoțită de o creștere a sinuciderilor. Atitudinea „consumeristă” față de om, prin prisma averii, duce la complexe și nevroze în masă.
Cultul succesului. Fiecare vrea să fie de succes. Dar succesul care nu răspunde și nevoilor spirituale duce deseori la depresie. „Omul de succes la psiholog” a devenit regula, nu excepția. Din succes s-a făcut un idol, uitând de sine. Problema este că în acest concept se includ bani, faimă, onoare – lucruri departe de adevăratul succes. Succesul este în primul rând o stare sufletească, nu părerea altora.

Când alergăm după ambalajul strălucitor, sacrificând viața și puterea pentru un conținut putred, ajungem la dezamăgiri, tulburări psihice și chiar sinucideri. Nu putem trece cu vederea nici excesul de raționalism caracteristic celor „de succes”, un raționalism prezentat drept pragmatism. În realitate, acesta este un semn al schizofreniei, care nu se caracterizează prin iraționalitate, ci prin raționalitate excesivă, lipsită de empatie față de ceilalți.

Narcisismul. Fiecare epocă și-a avut „moda” psihică. Dacă pe vremea lui Freud erau tulburările isterice, astăzi moda este narcisismul. Probabil datorită tehnologiilor care au creat o comunitate virtuală globală. Dacă altădată recunoașterea și afirmarea cereau ani de muncă și creație, astăzi e suficient un profil reușit pe rețele sociale.

În cultura modernă neliniștește nivelul la care defectele psihologice primesc aprobări. Narcisismul nu doar că este tolerat, dar e și lăudat. Liderii și personalitățile publice afișează tendințe narcisiste, iar oamenii se grăbesc să-i imite. Până nu învățăm să deosebim comportamentul sănătos de cel nesănătos, vom continua să ne pierdem în ceață. Narcisismul pune sub semnul întrebării chiar și faptele bune – caritatea, ajutorul, fidelitatea – punând la îndoială sinceritatea lor.

Medvedeva Irina Iakovlevna