Sistemul de educaţie în Statele Unite (Video)

/ Vizionări: 6836

Sistemul de educaţie în Statele Unite (Video)

Procesului educaţional în America este organizat într-un mod fundamental diferit de cel, cu care suntem obişnuiţi.

 

În primul rînd, nu se aseamănă din cauza diferitor medii etnice, cele trei grupuri principale sunt albii, negrii şi latino. În viitorul apropiat, acest echilibru va fi perturbat. În afară de trei grupuri etnice mai mari, există mulţi reprezentanţi din Asia de Sud-Est. Pe scurt, un conglomerat. Această situaţie creează americanilor o mulţime de probleme. Şi anume, „multirasialitatea” este una din cele mai importante momente care definesc esenţa şi forma procesului de învăţămînt.

Punctul de plecare ideologic al educaţiei americane este postulatul de egalitate a şanselor, care împreună cu postulatul de inviolabilitate a proprietăţii private, este unul dintre pilonii Constituţiei SUA. Fiind ataşat de instituţiile de învăţămînt, acest postulat declară că toţi copiii din ţară au şanse egale la învăţămînt, indiferent de nivelul de venit, statutul social, etnic, etc. De fapt, aceasta este o încercare de a traduce în viaţa capitalistă (sau a face o punere în aplicare vizibilă) principiului comunist.

Al doilea postulat nu este înscris în Constituţie, dar este prezent în toată literatura pedagogică americană: "În ciuda diferitelor capacităţi naturale (în pedagogia americană conceptul capacităţilor mintale lipseşte), fiecare elev poate învăţa”.O altă versiune a acestei declaraţii: "Toţi elevi au aceleaşi abilităţi, doar că acestea sunt exprimate în mod diferit".

Destul de logică este că, dacă toţi copiii din ţară au şanse egale la educaţie şi aceleaşi capacităţi, atunci ei ar trebui să posede, de asemenea, aceleaşi cunoştinţe, drept rezultat al realizării acestor oportunităţi. În practică, oamenii îşi dau seama că şansele nu sunt egale, iar capacităţile cu atît mai mult. Însă principiile declarate necesită o confirmare constantă a punerii în aplicare. Cum poate fi făcut acest lucru? Foarte simplu: înlocuind două postulate deja menţionate cu al treilea postulat : ”Fiecare elev poate învăţa şi fiecare elev din şcoala americană, poate şi ar trebui să obţină succese”.

Care este evaluarea acestui succes în şcoală? Desigur, nota! Aceasta înseamnă că fiecare elev ar trebui să aibă numai note bune. Notele rele sunt, de facto, interzise.

Responsabilitatea pentru punerea în aplicare a principiului în cauză este pusă pe seama şcolii: directorului şi profesorilor. De faptul că elevul nu reuşeşte, sunt vinovaţi profesorii şi şcoala, ci nu însuşi elevul sau familia lui, deoarece se consideră că puterea statului american este atît de mare, încît el poate face din orice elev un membru pozitiv al societăţii. Cu această declaraţie privind egalitatea şanselor şi a abilităţilor, pedagogia americană se împinge într-un impas.

Ce presupune acest lucru? Un procent ridicat de copii cu note proaste, indică starea defectă a statului, ci mai degrabă, a acelor funcţionari pe care statul i-a desemnat la aceste posturi importante să monitorizeze punerea în aplicare a acestui principiu. Aşa ceva într-un stat democratic nu ar trebui să fie. Doar imaginaţi-vă cît de departe poate ajunge ... Deoarece îndată se va pune întrebarea: care copii reuşesc şi care nu? Vor apărea încercări de a analiza şi a clasifica. Vă puteţi imagina ce se va întîmplă, dacă se va descoperi relaţia între statutul social al părinţilor şi performanţele şcolare ale copiilor lor? Sau dacă diferenţa în capacitatea mentală depinde de rasă? Atunci se pune la îndoială postulatul principal, privind egalitatea şanselor. Iar acest lucru submină temeliile, celei mai vechi democraţii din lume!

Persoanele inteligente sunt conştiente de faptul că egalitatea şanselor declarată în domeniul educaţiei în America, de fapt, nu există. Este egalitatea celor care nu doresc să primească studii, care vin la şcoală să-şi petreacă ziua cu pierderi minime. Şi există şanse egale pentru a primi o educaţie standard, foarte superficială şi a deveni un cetăţean, care respectă legea şi nu este capabil să gîndească independent.

 

 

 

 

Sistemul de educaţie în Statele Unite (Video)

Creditarea educaţiei în Statele Unite devine periculoasă

 

Federal Reserve Bank din New York, a declarat că 27% din credite pentru educaţie, în prezent sunt în întîrziere cu 30 de zile sau mai mult, ce ar putea duce la pierderi pentru investitorii privaţi. Portofoliul total al creditelor pentru studenţi, constituie acum aproape 1trilion de dolari, prin urmare, în atenţie au nimerit plăţile în sumă de 270 de miliarde de dolari.

Potrivit Fitch, pînă cînd situaţia este ameninţătoare doar pentru deţinătorii hîrtiilor de valoare, garantate prin împrumuturi pentru studenţi, emise de băncile private. Aceste hîrtii, care au fost securitizate în cadrul programul federal pentru educaţie şi familie (FFELP), la 97% sunt garantate de către guvernul federal SUA şi deocamdată îşi menţine statutul de investiţii sigure.

Dar, situaţia se poate agrava în viitor: împotriva tinerilor joacă mai mulţi factori. Rata şomajului în rîndul grupul de vîrstă cuprins între 18-24 de ani se apropie de 46%. Chiar şi după sfîrşitul studiilor de învăţămînt superior, au nevoie de timp suplimentar pentru a deveni profesionişti cu drepturi depline.

Asigurarea plăţilor la credite pentru studenţi, poate face o gaură semnificativă în bugetul federal, iar creşterea deficitului bugetar ar putea duce la o creştere a tarifelor de plată pentru obligaţiunile de stat, încetinind în continuare ritmul de redresare economică.

 

 

Sursa: dokumentika.org